Vara, în satul meu natal, Cicîrlău, veneau meşteri mustăcioşi, în spate cu truse de scule, foarfeci, ciocane, şi strigau la porţi: Reparăm oaleee!… Pe atunci, vasele de „badog” erau peticite. I-am văzut cum taie, bat şi nituiesc tabla şi mi-am dorit să devin tinichigiu.
Seara, am făcut febră, mama a zis că m-au deocheat şi m-au descîntat!… Şi astăzi vin prin Cicîrlău romi cu căruţe trase de cai, în care colectează fier vechi. Le-am dat din pod tinichelele lipite cu cir de părinţii lor, în urmă cu 50 de ani. Situaţia nu s-a schimbat prea mult, şi în anul 2020 romii adoptă „strategii de supravieţuire”, expresie des folosită de sociologi.
Câţi romi trăiesc în Maramureş
La ultimul recensămînt al populaţiei (2011), din 500.000 de cetăţeni, 12.000 îşi recunosc etnia romă, însă doar jumătate au declarat că romani este limba lor de acasă, iar ceilalţi afirmă că româna este limba lor maternă. Mulţi romi se declară români.
Circa o mie de romi din Ardusat îşi neagă etnia din motive obscure, pe care le ocolesc în discuţie. „Important este să fii om!”, se eschivează un rom din Ardusat, 60 de ani, cu studii medii, întîlnit pe strada Fînaţe I. Din context, am înţeles că a fost vorba de o „strategie de supravieţuire”, pentru a evita discriminarea.
În Baia Mare, din cei 120.000 de locuitori, 3.000 s-au înregistrat ca romi, dar numărul este mai mare dacă îi calculăm şi pe cei din pungile de sărăcie: Craica, Pirită, Ferneziu, Cuprom, Horea, Gară şi Valea Borcutului, care tind să devină localităţi ilegale, fără nume de străzi, fără numere de casă, la periferia municipiului reşedinţă de judeţ.
În alegeri, partidele etnice rome primesc 0,1% din opţiuni, sub pragul electoral de 5%, pe care l-ar putea atinge de-ar fi uniţi precum maghiarii. În acest caz, ar avea şi romii primari şi consilieri locali cu putere politică de decizie.
Mica istorie a romilor
Începuturile comunităţilor din Maramureş sînt puţin cunoscute. Romii din Coltău, se spune fără dovezi scrise, au venit din Italia, în secolul al XIX-lea. Erau 14 familii, iar azi sînt 300. În satul Chelinţa, primii romi ar fi păstorit turma de porci a satului, potrivit unei legende locale, iar după o sută de ani, acolo trăiesc 1.000 de romi, depăşind populaţia băştinaşă.
Istoricul şi publicistul Teofil Ivanciuc a cercetat istoria romilor în arhivele din Sighetu Marmaţiei. Robii romi ar fi fost aduşi de tătari în secolul al XIII-lea, însă prima menţiune scrisă apare în anul 1442, cînd la Giuleşti trăia „Ţiganul Crăciun”, scrie în cartea „Diplome maramureşene din sec. XIV şi XV”, de Ioan Mihalyi de Apşa.