Un sat de ţigani, numit Nanu, situat la graniţa de nord a României, ar fi salvat peste 100 de kilometri pătraţi de teritoriu românesc în cel de-Al Doilea Război Mondial. Localnicii spun că ruşii au trasat frontiera în funcţie de cătunul Nanu, fiindcă nu-şi doreau romi pe teritoriul lor. Astăzi, aşezarea ţiganilor lingurari din Botoşani este doar o localitate-fantomă cu o poveste fabuloasă.
Satul Nanu, situat în comuna Hilişeu Horia, este propriu-zis ultima aşezare românească de la frontiera de nord-est a Uniunii Europene. Astăzi este o localitate fantomă, cu case ruinate, înghiţite de pădurea seculară ce desparte România de Ucraina. Ultima locuinţă din Nanu, se află la numai 100 de metri de bornele frontierei.
În Nanu, o lume a ruinelor şi a amintirilor, doar trei case mai sunt locuite. În ele îşi trăiesc bătrâneţea ultimii locuitori ai cătunului. Dincolo de pitorescul peisajului şi de apropierea de graniţă, Nanu, fost sat de ţigani lingurari, are o poveste greu de crezut la prima vedere. ”Datorită acestui sat, România a câştigat un teritoriu însemnat în cel de-al doilea război mondial. O parte a satelor care se găsesc astăzi în România s-ar fi aflat în Ucraina dacă nu era Nanu. Ţiganii de aici i-au oprit pe ruşi să mai rupă din teritoriul românesc.”, spune primarul comunei Hilişeu Ioan Butnaru.
Cum i-au alungat ţiganii pe ruşi, în nordul României
În 1944, ruşii înaintau vertiginos către vest. Armata germană se afla în retragere iar tăvălugul sovietic era de neoprit. În acelaşi an, trupele ruseşti ating graniţa de nord a României. Aici descoperă două sate de ţigani, Tinca şi Nanu, astăzi parte a comunei Hilişeu Horia. Erau bine populate şi cu locuinţe numeroase. La vederea ţiganilor, spun localnicii, sovietici au schimbat direcţia de mers. Totodată oficialii sovietici însărcinaţi cu rapoartele din teritoriu au făcut recomandări ca acest teritoriu să fie evitat că este plin cu populaţie romă. La trasarea graniţelor s-ar fi luat în calcul şi acest aspect. Ţiganii, numai prin prezenţa lor, ar fi salvat involuntar de la înglobarea în Uniunea Sovietică comunele până la Dorohoi, dar şi o zonă adiacentă întinsă, estimată la peste 100 de kilometri pătraţi.