Timp de cel puțin 500 de ani rromii sau țiganii, au avut statutul de robi/scalvi ai boierilor români. Mitul care în Occident se numea jux prima noctis, regăsit și în legendele noastre vizavi de drepturile sexuale ale nașului asupra finei, s-ar părea că nu fie doar rodul fanteziei populare. Cert este că în trecut, mulți boieri își pierdeau virginitate cu țigăncușele care mișunau prin casele boierești iar aceste legături tabu, imorale dar acceptate tacit de ambele clase sociale, duceau și la apariția unor bastarzi care de regulă moșteneau starea de sclavie a mamei lor, dar nu tot timpul, așa cum vom vedea în continuare. În sec. XIX din punct de vedere legal fiecare rrom/țigan aparținea cuiva, fie unui boieri, fie unei mănăstiri, fie statului (țiganii domnești). Robul era proprietatea stăpânului care dispunea de el după bunul plac, îl putea munci, îl trimitea la cerșit, dacă nu era bun de muncă, îl putea vinde, îl putea maltrata și așa mai departe. Dintr-un motiv cât se poate de evident, fetele și femeile tinere erau cele mai scumpe, la mijlocul sec. XIX ele se vindeau cu 30-40 de galbeni. Sclavia a fost abolită în 1855 în Moldova și în 1856 în Țara Românescă, mult în urma statelor europene dar înainte de ultimele state din SUA. Legăturile carnale dintre țigăncile roabe și stăpânii lor se întrevâd încă din evul mediu, unde avem un Ștefan Răzvan, domn al Moldovei, după unii os de domn, fiu al voievodului Petru Șchiopul și al unei roabe. Într-ul alt episod aduceam în discuție cazul așa-numitului prinț negru din mormântul Basarabilor, sec. XIV-XV. Studiile antropologice și genetice ale rămășițelor acestui prinț misterios, ar putea indica o origine rromă din partea mamei. În fine, memoriile din sec. XIX ale unor contemporani cu fenomenul robilor țigani din țările române, înfățișează plastic o paletă largă de exemple și tot atâtea drame specifice unor cutume înrădăcinate în sute de ani de sclavie. Unii boieri țineau adevărate haremuri de roabe țigănci din robii casnici (vătrași) iar cadâna favorită erau numită eufemistic cameristă, serviciile sexuale prestate stăpânului fiind și ele camuflate prin sintagma frecat pe picioare. Deși guvernul provizoriu din 1848 abolește sclavia, fiind prea provizoriu, abolirea nu se aplică decât în 1855, respectiv 1856, asta legal, pentru că au existat situații în care în mod ilegal proprietarii de robi nu au procedat la eliberarea acestora decât câțiva ani mai târziu
