Colegiul Național Gheorghe Lazăr din Sibiu a găzduit un eveniment emoționant dedicat comemorării Holocaustului romilor. Elevi din mai multe colegii sibiene s-au reunit pentru a asculta mărturii, a viziona un documentar și a învăța despre o tragedie mai puțin cunoscută din istorie. Scopul manifestării este de a păstra vie memoria deportărilor și genocidului suferit de romii din România în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
În fața elevilor, o profesoară a explicat importanța înțelegerii acestei părți a istoriei, despre care se vorbește rareori în școli: „Ne-am adunat aici pentru a rememora o tragedie profundă din istoria umanității. Pentru că sunteți clasa a XI-a, vreau să luați act de această tragedie pentru a onora viețile pierdute, dar și pentru a onora vitejia, curajul și puterea de a supraviețui. Holocaustul ne învață cât de adânc poate fi răul și reprezintă un îndemn la solidaritate, la dreptate și la empatie în fața suferinței.”
Eleva Stanca Radu, în clasa a XII-a, a reflectat asupra acestei realități greu de procesat: „Știam că romii erau vizați cam la fel de mult ca evreii, doar în număr mai mic. Totuși, și ei au fost victime și probabil supuși la aceleași condiții și atrocități. E important ca generațiile prezente și viitoare să înțeleagă tot ce a fost mai grotesc în istorie. Ar trebui ca Holocaustul romilor să fie integrat în educația din școli.”
Mărturii și documentare – o lecție vie despre suferințele romilor
În cadrul evenimentului, Luminița Cioabă, inițiatoarea proiectului „Na Bîstăr – Nu Uita”, a subliniat că acest proiect vizează tragedia suferită de romii din România. „Astăzi, sunt onorată să mă aflu în mijlocul dumneavoastră și să prezint această expoziție dedicată supraviețuitorilor romi. Vreau să mulțumim Administrației Fondului Cultural Național pentru sprijinul acordat. Dragi elevi, veți vedea și veți asculta despre un alt fel de Auschwitz, despre suferințele romilor în timpul războiului. Despre Auschwitz-ul evreilor s-a vorbit, dar despre Bugul romilor mai puțin. Au trebuit să treacă 65 de ani până când am început să adun interviuri de la supraviețuitorii romi. Aceste mărturii sunt urmate de filmul documentar Lacrimi romane, un documentar puternic care ne aduce mai aproape de acea realitate dureroasă.”