Shadow

Artiștii romi sunt adesea absenți din expozițiile majore și din colecțiile permanente ale instituțiilor culturale”

Am discutat cu artista Mihaela Cîmpeanu despre ce înseamnă să fii artistă romă în România zilelor noastre, despre rasismul adânc înfipt în instituții și atitudini, dar și despre puterea de a merge înainte. 


Pe Mihaela Cîmpeanu am cunoscut-o anul trecut la un tur ghidat organizat de ERIAC (European Roma Institute for Arts and Culture) al expoziției colective Chronic Desire, care a deschis Capitala Culturală Europeană de la Timișoara. Am rămas profund mișcată de forța artei ei, care face referire la situația dezavantajată a romilor și a femeilor în societate, dar și de modul direct și sincer în care Mihaela povestea despre lucrările ei. Totodată, am fost mirată de faptul că nu auzisem niciodată de această artistă îndrăzneață și am rămas nedumerită de lipsa vizibilității ei în spațiul cultural românesc.  Născută în 1981 la Băilești, în sud-vestul României, într-o familie de tineri romi fără posibilități materiale, Mihaela a avut de mică o relație specială cu arta. După ce a urmat Liceul de Arte din Craiova, s-a mutat la București, unde a studiat la UNARTE, specializându-se în sculptură. A fost selectată să expună la Bienala de Arte de la Veneția pe când era încă studentă, în 2007. Pe parcursul anilor, a participat la multiple expoziții atât în țară, cât și în străinătate, preponderent cu tematici referitoare la arta romă.

Un an mai târziu m-am decis să o cunosc mai bine, așa că am invitat-o să discutăm mai multe despre practica ei artistică și despre situația romilor în spațiul artistic cultural de la noi. Am povestit pe Zoom, eu din Timișoara, Mihaela din casa-atelier din Balotești, în apropiere de București. Mihaela este mama a trei copii, dar reușește nu doar să-și împartă timpul între sarcinile

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *