Unul dintre cei mai cunoscuți activiști romi își amintește cum arăta misterul Învierii pentru el și întreabă în ce moment înalții prelați ai BOR vor avea deschiderea de a recunoaște că vreme de sute de ani și-au folosit semenii drept obiecte, pentru ca această durere colectivă să poată fi depășită.
Ritualuri executate din respect pentru mamaia Când venea preotul în vizită, pentru diverse ritualuri creștin-ortodoxe, pe lângă cei 5-10 lei pe care îi dădea pentru serviciile religioase, mamaia săruta cu umilință mâna acestuia.
Inclusiv apelativul părinte l-am considerat deplasat, dar țineam pentru mine acest lucru. În fine, pentru a nu o jigni, mă prefăceam că sărutam icoana sau crucea preotului, așa, să par doar scârbit de pupatul pe piele, dar să accept umilința în fața a ceea ce ea considera “trimisul Domnului”. A trebuit să mă spovedesc – deși nu aveam, la vârsta respectivă, păcate de mărturisit. A trebuit să trec pe sub masă, să ocolesc biserica din cartier de trei ori, să merg să aduc agheasmă pe cel mai crunt frig de la noi.