Populația romă are multe nume; ei se pot autointitula romi, sinti, manush, cale, romnichal, resande sau o varietate de alți termeni în limba proprie. Multe societăți majoritare numesc, pur și simplu, toate aceste grupuri “țigani”, un cuvânt care are, de obicei, conotații negative. Frica, neîncrederea sau ura față de romi și alte grupuri din societate, considerate “asemănătoare țiganilor”, se numește astăzi antițiganism (sau antiromi).
Un fotograf cu un grup de nomazi romi (“țigani”). Această fotografie a fost probabil realizată în Cehoslovacia, 1939.
Strămoșii romilor și ai grupurilor etnice conexe – domari (“Nawar”) în Orientul Mijlociu, lomi în Armenia, lyuli în Asia Centrală – și-au părăsit patria originară, India, în mai multe valuri de migrație, începând cu anul 500 D.H.
Până prin anul 1000 D.H., strămoșii romilor de astăzi au sosit în Imperiul Bizantin. În următoarele secole, ei s-au adaptat culturii grecești bizantine și au devenit romi – parte a familiei popoarelor europene.
Antițiganism și Persecuția “Țiganilor” înainte de Nazism
Similar antisemitismului, istoria antițiganismului este aproape la fel de îndelungată ca istoria romilor din Europa. Antițiganismul se întâlnește în toate societățile europene și în multe societăți non-europene. El stă la baza genocidului împotriva romilor din Europa, din timpul celui de-al doilea război mondial.
Până în anii 1600, o serie de stereotipuri despre “țigani” erau deja răspândite pe întreg teritoriul Europei. Astfel de stereotipuri afirmau că “țiganii” sunt, prin natura lor, criminali, murdari, de neîncredere, înșelători, imorali și neinteresați de o muncă onestă și de un mod normal de viață. Se considera că “țiganii” preferau să trăiască mutându-se dintr-un loc în altul, cerșind, furând, distrând populația sau realizând munci temporare simple pentru a-și câștiga traiul. Spre deosebire de populația sedentară, “țiganii” au fost priviți cu suspiciune și, în cel mai bun caz, erau văzuți ca străini periculoși, iar în cel mai rău caz, ca reprezentanți ai diavolului.
O mare parte din această ostilitate față de “țigani” a fost rezultatul unor neînțelegeri și conflicte care au apărut între localnici și romi la primele contacte. Diferențele culturale și barierele lingvistice au creat dificultăți ambelor părți în evitarea greșelilor, intenționate sau nu.
Sentimentul reciproc de neîncredere și îngrijorare a condus la situația în care, “țiganii”, erau izolați la marginea societății, în timp ce romii și-au adaptat modul de trai pentru a face față acestei excluderi a majorității populației.