Adesea citat în studiile despre comunitatea romă din România, Congresul romilor din anul 1933, rămâne un punct de referință nu doar în istoria romilor, ci și în istoria ideologiilor extremiste.
În articolul apărut în ziarul Universul din 11 octombrie 1933m republicat după 92 de ani în Informația de Duminică, regăsim un pasaj din care reiese că nou înființata “Uniune generală a romilor din România” a fost cooptată ca susținătoare a Gărzii de Fier. Imediat după alegerea conducerii s-au trimis telegrame Majestății Sale Regelui și P.S.S. Patriarhului Miron.
Se notează că “S’a făcut manifestaţie de simpatie d-lor Şt. Brănoiu, Adrian Maniu, Corneliu Zelea Codreanu, Ilie Rădulescu, pr. C. Dron, M. T. Romano, etc., cari au fost aclamaţi şi ca membri onorifici ai „Uniunii“, ale cărei baze s’au pus eri.” Cât de mult s-au implicat romii în politica Gărzii de Fier, aripa paramilitară a “Mișcării Legionare”? Destul de puțin având în vedere faptul că legionarii i-au deportat pe țigani, comunitatea romă fiind supusă la același tratament inuman ca evreii.
După acest prim material documentar despre istoria romilor din România, în numărul viitor al Informației de Duminică vom publica un material interesant despre Congresul romilor din nordul Ardealului organizat la Satu Mare în sala Primăriei. Cităm:”Sătmarul se îmbracă de mare sărbătoare. Nordul Ardealului de culoare tuciurie se organizează.
Se va vedea, că nu numai Sibiul, Făgărașul, Brașovul, ci și Nordul Ardealului, Sătmarul, Sălajul, apoi Maramureșul, pe lângă marele număr de jidani, împodobiți cu zulufi și trompete în loc de nasuri, au și ei un număr destul de mare de romi și romițe îmbrăcați mai sumar, dar plini de dragoste pentru vioară și bagău.”
UNIVERSUL, Miercuri, 11 octombrie 1933: Congresul romilor
Duminică, la 11 dim., s-a ținut în sala „Ileana“ din Obor, congresul țiganilor din întreaga țară, cu care ocazie aceștia s-au constituit într-o „Uniune a romilor din România“, sub președinția d-lui G. A. Lăzărescu-Lăzurică. La acest congres au luat parte câteva sute de romi — cum s-a propus să fie numiți țiganii — unii dintre ei veniți din diferite părți ale țării, spre a-și manifesta dorința de a avea o soartă mai bună.
D. avocat ILIE BOROGA a arătat că, deși popor plin de talent, țiganii sunt disprețuiți pretutindeni. Sufletul romului e nobil, dar îi lipsește îndrumarea. Studentul GH. POTRA a făcut un scurt istoric al neamului țigănesc, arătând că, veniți în Europa din părțile Gangelui, țiganii au găsit un loc prielnic dezvoltării lor mai ales în Țările Române. Situația lor în cursul veacurilor a fost de simpli robi, care serveau pentru munci grele și ca obiect de schimb. Poporul acesta a dat totuși oameni ce au ajuns pe trepte sociale înalte. Amintește de domnitorul Ștefan Răzvan, omul de stat Nicolae Fleva și alții, care au fost țigani. Cine n-a auzit de vestitul Barbu Lăutarul, care ajunsese să fie cunoscut în țările cele mai depărtate? Și el era țigan.
Numele de țigan a devenit sinonim cu vagabond. De aceea, trebuie să vă uniți, căci numai așa veți face să dispară reputația de care vă bucurați. D. G. A. LĂZURICĂ, președintele congresului, expune jalnica situație a țiganilor, care nu mai au posibilitatea de viață, din cauza concurenței pe care le-o fac în special străinii. Ieromonahul DIONISIE LUNGU sfătuiește pe romi să nu se mai pună în slujba ateilor, ci să pornească pe calea religioasă, putând servi drept misionari ai bisericii.
D. PANAITESCU, președintele muzicanților romi, arată că, spre a ajunge la izbândă, țiganii trebuie să se organizeze într-o comunitate a romilor, astfel ca cei bogați — căci există țigani sus puși, cărora le e rușine astăzi să-și spună originea — să-i ajute pe cei nevoiași. Au mai vorbit d-nii Basno, Ilie Rădulescu, Ioanițescu și d-ra Florica Constantinescu.
S-au expediat telegrame M. S. Regelui și P. S. S. Patriarhului Miron.