Apărute acum 30 de ani, locurile dedicate minorității naționale a romilor din licee și universități nasc în continuare discuții. O parte a societății încă are semne de întrebare în legătură cu ele. Vorbim despre egalitate și educație.
Acum este doctorand la Limbi Străine, la Universitatea din București.
„Ar trebui să se termine cu această admitere specială pentru romi, nu este corect pentru nimeni, iar acești copii, care unii nici nu sunt romi, nu vor învăța nimic din aceasta, ci doar că au drepturi suplimentare față de ceilalți. De ce?”, se întreabă pe Facebook o profesoară.
„Atâta timp cât trăiesc în țara noastră, de ce au parte de criterii de departajare?”, scrie o altă persoană.
În ciuda vociferărilor din societate, locurile pentru romi din licee și facultăți chiar pot schimba vieți și mentalități. A fost cazul Mihaelei Zătreanu, care crede că traseul ei ar fi fost cu totul altul dacă acestă oportunitate nu ar fi existat. Face parte din a doua generație de învățători care a studiat într-un program dedicat.
Acum locuiește în Germania și este membru fondator al unui institut pentru artă și cultură romă. Înainte, a contribuit la dezvoltarea primei curricule și primelor manuale pentru limba romani din țară.
Europa Liberă a vorbit cu mai mulți specialiști, activiști din societatea civilă și cadre didactice și cu beneficiari de măsuri afirmative, așa cum sunt ele numite oficial, pentru a analiza situația: De ce sunt necesare locurile? Sunt utile? Cum sunt văzute? Care sunt problemele?
Îndreptarea trecutului prin măsuri afirmative
„Atunci când o comunitate, un grup este discriminat, exclus, persecutat de un grup majoritar sau de un stat anume, e nevoie de măsuri afirmative, de politici pozitive”, explică necesitatea locurilor distincte pentru persoanele de etnie romă Delia Grigore, președinta Asociației Centrul Rromilor „Amare Rromentza” și lector la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine din cadrul Universității din București.
Conform definiției date de Națiunile Unite, măsurile afirmative sunt măsuri temporare, care au scopul de a îmbunătăți statutul unui grup de persoane, în final urmărindu-se obținerea unei egalități cu majoritatea. Politicile pozitive pot fi gândite de diverși actori, precum Guvernul, autoritățile locale sau instituțiile educaționale.
Privind în urmă, povestește Delia Grigore, etnicii s-au confruntat cu o sclavie de jumătate de mileniu.
„Erau sclavi, deci considerați altceva decât ființe umane, «bunuri mobile» li se spunea în legile epocii, obiecte de schimb”, spune Delia Grigore. Perioadă urmată de Holocaust, deportarea romilor în Transnistria, la care s-a adăugat politica de rasism și dominare din perioada comunistă, când a avut loc o asimilare forțată.