România permitea, până în anii ’90, crime și violență precum incendierea unor sate întregi de romi. Cazul Hădăreni e cel mai cunoscut. Tot România, în 2018, reacționează timid când un bebeluș român e împuşcat în brațele mamei sale de un carabinier. Mulțimile revoltate de cazul Bodnariu, care știau atunci ce e mai bine pentru copil, au pierdut, probabil, știrea din media românească despre fetița de un an împușcată. Altfel, nu îmi explic tăcerea și lipsa protestelor de amploare. Sau contează că, în cazul de luna aceasta din Italia, fetița era romă?
În ultima perioadă s-au întețit atacurile unor grupări de extremă dreaptă în Ucraina împotriva unor comunități de romi. Oameni sunt uciși. Iar Uniunea Europeană și statele naționale nu dau semne să se implice. În acest context a apărut protestul Aresel!, desfășurat sâmbătă, în București. Cei aproximativ 900 de participanți au strigat „Ajunge!”/ „Aresel!” în fața ambasadelor Italiei, Ucrainei și Guvernului României și au cerut ca cetățenii romi de pretutindeni să fie protejați și să poată trăi în siguranță.
Am fost la acest protest și am vorbit cu câțiva dintre cei prezenți despre momentele rasiste pe care le-au trăit, ca cetățeni ai României.