Studiul de față se ocupă pluridisciplinar de evoluția uneia dintre etniile de pe teritoriul României de astăzi, rromii. Acesta tratează istoria și evoluția acestei comunități cu accent pe zona Neamțului și a Romanului, dar prezintă și elemente de demografie, sociologie, antropologie, tradiții și elemente de cultură rromani.
Trebuie spus din capul locului că, termenul de „țigan” este considerat de către organizațiile acestora unul peiorativ, fiind astăzi jignitor. Se folosește termenul de rrom sau rom, apărut în spațiul românesc în perioada interbelică odată cu nașterea organizațiilor acestei etnii. Am folosit ambii termeni, atât țigan cât și rom, așa cum au fost aceștia folosiți în perioadele istorice analizate, fără a jigni pe cineva.
În studiul de față ne-am axat mai mult pe istoria acestei comunități în spațiul Neamțului și al Romanului conform ariei geografice vizate de acest proiect. Chiar dacă s-a scris mult în ultima perioadă despre țigani (rromi), fiind un subiect la „modă”, se știe destul de puțin despre această etnie, mai ales despre istoria lor.
In vederea realizarii cercetarii de birou, au fost derulate 2 etape: etapa de cumentare, prin care s-a urmărit culegerea informațiilor care tratează istoria romilor, tradițiile și obiceiurile acestora, arta culinară, vestimentația, muzica și dansurile tradiționale, meșteșugurile și îndeletnicirile tradiționale, respectiv, etapa de prelucrare și interpretare a informațiilor.
Pe parcursul primei etape, au fost culese informațiile ținând cont de aspectele enumerate mai sus. Documentarea a însemnat consultarea unei bibliografii consistente în fondul de carte al bibliotecii orașului Târgu-Neamț și a Bibliotecii județene „G.T. Kirileanu” Piatra Neamț. De asemenea, aceasta etapa a presupus consultarea inclusiv a colecțiilor de documente precum: Documente moldovenești înainte de Ștefan cel Mare, Documenta Romaniae Historica (DRH) A. Moldova, Documente privind istoria României (DIR), A. Moldova, Acte moldovenești din anii 1426-1502, (editor D.P. Bogdan), Documente privind deportarea țiganilor în Transnistria (editor Viorel Achim), Minorități etnoculturale. Mărturii documentare (ed. Lucian Nastasă, Andrei Varga) și Stenogramele ședințelor Consiliului de Miniștri. Guvernarea Ion Antonescu.
De asemenea, a fost consultată și presa, ziarul „Timpul” din perioada interbelică și „Buletinul Oficial al Moldovei”.
Nu a fost neglijată nici cercetarea de arhivă, în acest sens fiind studiate fondurile de la Arhivele Naționale Istorice Centrale București, precum: Direcția Generală a Poliției (DGP), Inspectoratul General al Jandarmeriei (IGJ) și Ministerul de interne. Diviziunea rurală-comunală, dar și de bibliotecă pentru consultarea unor colecții de documente precum: Documenta Romaniae Historica (DRH) A. Moldova, Documente privind istoria României (DIR), A, Moldova . Totodată au fost consultată o bogată literatură de specialitate publicată atât în perioada de dinainte de 1989 dar și cea de după 1990.