Aleksandar Baurov s-a născut în Sankt Petersburg pe 23. 3 1906 – moare la 18 ani. 2 1972.
Născut într-o familie de artiști, muzicieni și cântăreți țigani, poate că el însuși ar fi trebuit să păstreze tradiția lor vie, luând lecții de chitară și cântând în coruri în tinerețe. Cu toate acestea, Revoluția din octombrie i-a schimbat cursul vieții și a trebuit să-și găsească o nouă profesie. A absolvit Colegiul de Comunicații Electromecanice și a lucrat ca laborator. Cu toate acestea, el a jucat și într-un set. Când Uniunea Sovietică a intrat în al doilea război mondial, el a fost trimis pe front în 1941 și și-a dus chitara să cânte colegilor săi soldați când a avut momente de odihnă. Datorită abilităților sale, a fost făcut ofițer, comandant de sprijin al comunicațiilor și apoi comandant al primei. Divizia Aeropurtată. El a fost decorat cu Ordinul Steaua Roșie și cu Ordinul Bătăliei Steagurilor Roșii El a primit, de asemenea, Medalia Alexander Nevski (o medalie foarte rară și onorabilă) pentru traversarea forțată a râului Odra și o Cruce poloneză de curaj. El a participat la înfrângerea nazismului, la cucerirea victorioasă a Leipzig-ului. Din 1949 până în 1955, cu diplomă de licență și brevet de locotenent-colonel în corpul de inginerie, a participat la crearea și lansarea primelor rachete sovietice și a jucat un rol important în programul Sputnik 1.
Poate foarte puțini romi și neromani știu asta, dar acum Umanitatea (mai ales noi romii) are nevoie
hai să avem mândrie