Necula lansează Guvernului și societății românești o provocare istorică: finalizarea procesului de emancipare al romilor început în urmă cu mai bine de 150 de ani. O decizie ce ar putea rezolva criza forței de muncă din România și ar aduce beneficii de miliarde de euro anual, crede acesta, invocând rapoarte internaționale.
Au ieșit la suprafață toate prejudecățile despre romi, rasismul a zburdat liber în mediul online și chiar și pe principalele posturi de televiziune și, pe de altă parte, am asistat la situații economice dramatice, cu persoane care trebuiau să rămână izolate fără nici o alternativă de hrană sau acces la apă.
Și, din păcate, toate politicile publice pentru romi, încă de la dezrobirea acestora, au reflectat dorințele majoritarilor privind soarta acestei minorități. Nu s-a ținut cont de cei pentru care se elaborau aceste politici și ce ar dori ei să se întâmple cu viața lor și nici nu a contat prea mult dezvoltarea armonioasă a României sau echitatea socială și economică. Practic, s-a impus dorința unor politicieni, nu de puține ori susținuți și de elitele intelectuale, pentru a rezolva „problema țigănească”. Emancipare după 500 de ani de sclavie Prima abordare a problematicii romilor, după 500 de ani de sclavie în spațiul românesc, a fost „emanciparea” lor – adică ruperea de trecut și obținerea teoretică a unor drepturi egale cu ale altor cetățeni români. Doar că, fără alte măsuri de sprijin din partea statului, așteptările au căzut doar pe umerii foștilor robi.
Deși de la proclamarea emancipațiunii nu sunt încă îndepliniți 50 de ani, țiganii ne-au dat îndustriași, artiști, ofițeri distinși, buni administratori, medici și chiar oratori parlamentari. Mihail Kogălniceanu, în 1891 Și, totuși, succesul pe care-l menționa Kogălniceanu aparținea mai degrabă unor cazuri individuale, deoarece, în rest, situația socială și economică a romilor dezrobiți nu fost rezolvată odată cu dezrobirea acestora.