Mirel Bănică: Am încercat să descriu în carte această dilemă. Antropologii ar spune, mai degrabă, și țigan, și rom. Activiștii ar spune, scurt și apăsat: „rom”! Eu am încercat să găsesc o cale de mijloc. Nu am schimbat interviurile de teren unde apărea denumirea de „țigan” sau unde autorii consacrați foloseau acest termen. Dar, din respect pentru tânăra intelighenția roma și/sau țigănească, am folosit termenul de „rom”. Sunt, în această privință, foarte partajate opiniile. În Occident și în literatura occidentală, vreau să subliniez aceasta, oamenii sunt mult mai relaxați când vine vorba de terminologie. În schimb, folosirea termenului „țigan” sau „rom” ridică probleme reale pe teren. O parte din cercetările pe care le-am făcut pentru această carte s-a derulat în Franța – am intrat într-o mare tabără de „gitanes” franci-spanioli și mi s-a spus la modul direct și aproape puțin violent să nu îndrăznesc să îi fac „romi”, pentru că ei sunt „gitanes”. Și sunt foarte mândri de asta!
Devla înseamnă?
„Cap” sau „Dumnezeu”. Cel ce stă deasupra tuturor.
Dar „haramul” înseamnă?
E marele semn de întrebare și, poate, o temă pentru o viitoare cercetare. „Haramul” este spațiul interzis din Islam. Ceea ce nu se face. E „spurcatul” din cultura rurală de altădată. De aici, de fapt, a început totul pentru mine. Când eram la pelerinaj acum câțiva ani, la Iași, am văzut foarte mulți romi purtând covoare pe umăr. Și am întrebat ce fac acolo, așa, cu covorul pe umăr. Pentru că nimeni nu face chestii inutile în viață, care să îi solicite corpul degeaba. Și mi-au spus: noi facem haram. Nu le dau de pomană, nu sunt făcute cadou; „fac haram”. Pornind de la această expresie, am avansat ideea că acele covoare sunt o reminiscență a spațiului islamic pe care romii l-au străbătut la un moment dat în decursul voiajului lor spre Europa. Pe această pistă de reflecție, se schimbă puțin și marea teorie istorică universal acceptată acum, romii care vin mai degrabă pe filiera balcanică. Iorga avansează ideea că la noi romii au venit din Est, cu ajutorul tătarilor. Mă opresc însă aici în această privință; scopul meu nu a fost să scriu o carte de istorie a romilor. Aceasta are cărțile sale, dl Viorel Achim poate fi cu greu depășit aici.