Shadow

Atârnați în Vaideeni. În lumea romilor uitați de statul român, miracol înseamnă doar o căsuță în care e cald

Cătunul Atârnaţi, de la marginea comunei Vaideeni, județul Vâlcea, este inundat aproape an de an. Micul Luncavăţ, doar un pârâu în mod normal, ajunge să se reverse în gospodăriile oamenilor la ploile severe și să le dea viețile peste cap. Un reporter Libertatea a însoțit 400 de voluntari care au făcut un prim pas pentru a-i ajuta pe cei loviți de soartă și, prea adesea, și de furia naturii.
Zona Atârnaţi este locuită în cea mai mare parte de romi. Este o zonă foarte săracă, în care inundaţiile nu au făcut decât să agraveze o situaţie şi aşa dezastruoasă. Majoritatea locuitorilor câştigă bani din alocaţiile copiilor, ajutor social şi munca la zi. În octombrie, zece familii au primit ajutor de la organizația Habitat for Humanity, care le-a ridicat case noi. Se vor putea muta însă, din containerele și din bordeiele în care stau acum, abia anul viitor, după ce noile locuințe vor fi conectate la utilități. Peste 400 de voluntari au muncit cinci zile pentru a face acest lucru posibil. Unii dintre ei au venit de la mii de kilometri distanţă, din Noua Zeelandă, Canada și Statele Unite, pentru a se implica în programul Big Build al Habitat for Humanity. „Welcome to Vaideeni”, le spune un voluntar canadienilor când ajung la poarta şantierului. În spatele porţilor stau familiile pentru care se ridică noile case. Pe ele vrem să le cunoaştem acum.
E o zi de toamna încă blândă. Uliţele cătunului sunt pline de bărbaţi şi femei de toate vârstele. Stau pe la porţi, pe băncuțe în faţa caselor, e înainte de prânz, dar unii dintre ei s-au instalat deja în cele două cârciumi aflate una lângă alta.        În fața unei locuințe mai degrabă improvizate, o femeie primește cu uimire și neîncredere vestea că va avea o casă, una adevărată. Ne primește în cămăruța în care, din 2014, ea, soțul și cei trei copii își duc traiul și în doar cinci cuvinte își descrie suferința din ultimii cinci ani: înghesuială, frig, foame, nesiguranță, frică.  Și frica e cea care, când plecăm, o îndeamnă să ne urmeze, în fugă. Abia șoptit, pune o întrebare. ”Pe numele cui va fi viitoarea casa?”. Se teme că bărbatul ei, care bea adesea și o bate, o va arunca în stradă cu copiii. Voluntarii o liniștesc. Organizația Habitat for Humanity oferă casele doar pe numele mamei, adică pe numele celei care creşte copiii. Au fost nenumărate cazurile în care bărbații au părăsit familiile. Cinci suflete și o cameră pentru dormit, mâncat, spălat, trăit Familia Lăcraru. Cinci oameni îngrămădiţi în câţiva metri pătraţi. Diana, 28 de ani, şi Sorin, 29 de ani, au trei copii, de 9 ani, 5 ani şi un an. Când apa mare a venit în 2014, casa le-a fost distrusă, familia s-a mutat într-un container, apoi cei doi soți au reușit să ridice un bordei în curtea vechii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *