Problematica prezenţei romilor în şi la spital, relația lor cu suferința, moartea și impuritatea asociată acesteia apare adesea în mass-media din România. Din păcate, totul (sau aproape) este redactat în cheie de senzație, nu se fac necesare clarificări și distincții. Din exemplele avute la dispoziție am selectat un articol apărut într-un cotidian local din Iași, text care reflectă trecerea prin spital și apoi decesul unui important lider al căldărarilor din zonă. „Jale mare! Moartea care cutremură lumea țiganilor din Iași! Culisele decesului bulibașei din Zanea. Zeci de oameni au făcut scandal la spital“ – iată titlul articolului-reportaj, editat în stil multimedia: multe imagini, video, puţină analiză. Mai exact, este vorba decesul unuia dintre liderii comunității roma din Zanea, comuna Ciurea, în ianuarie 2017, ca urmare a unor multiple complicații provocate de o formă gravă de diabet. Așa cum era de așteptat, evenimentul a provocat o vie emoție în rîndul romilor, care s-au adunat în număr mare la Spitalul „Sf. Spiridon“ din Iași și pe străzile din apropierea acestuia. În zonă au fost aduși mai mulți jandarmi și deja celebrii „mascați“ (trupele speciale ale Poliției). Mi s-a părut interesant și demn de a fi reținut comunicatul de presă oficial al unității medicale. După ce regretă incidentele care au avut loc (articolul nu este prea clar asupra acestui aspect – se pare că a fost vorba de o mică busculadă și de un geam spart într-o secție de terapie intensivă), remarcînd faptul că „nu este declarată nici o nemulțumire din partea familiei față de actul medical“, în comunicat mai putem citi următoarele: „Ceea ce se întîmplă în fața spitalului este o manifestare culturală, o tradiție a acestei comunități. Din experiență știm că este așa. Reacția de doliu este una foarte zgomotoasă. Cu cît rangul este mai înalt, cu atît oamenii care vin la spital pentru a-i aduce un ultim omagiu sînt în număr mai mare. Sperăm ca lucrurile să decurgă normal, legal și creștinește. Nu e vorba de scandal, ci de o manifestare de doliu“.
Nu știu exact dacă medicul Diana Cim-poeșu, șefa secției UPU (Unitate de Primire Urgențe) Iași, este autoarea acestui comunicat remarcabil (în sensul că ia în considerație cu empatie și înțelegere diferența culturală), numele său fiind însă menționat în articol. Sau dacă ea a participat efectiv la alcătuirea unui studiu specific dedicat prezenței bolnavilor de etnie romă în spitalele din Iași, mai exact a romilor căldărari din Zanea, comunitatea liderului evocat mai sus, în cadrul unui program de tip POSDRU. Sub titlul, destul de „neutru“ și neimplicant, „Factori determinanți ai calității vieții bolnavilor de etnie rromă“ (Roman şi colaboratorii, Iaşi, 2012), avem de a face cu singurul studiu de pînă în acest moment care tratează problema suferinței, spitalului, relației cu personalul sanitar și, în cele din urmă, a morții și a „managementului“ acesteia în spital, devenit locul de întîlnire a două lumi diferite și, pe alocuri, ireconciliabile.