Două viituri au lovit în urmă cu mai bine de o săptămână cartierul marginalizat al romilor, mutând tone de pământ și pietriș în curțile câtorva case și inundând alte zeci.
Am avut noroc cu consilierul nostru, Doru Nuța, care ne-a scos copiii din ape. Dacă nu era el, puteam să fim morți, duși pe apă în jos, prinși între coasta care venea peste noi și valea cu apă. Doamne Iisuse Hristoase, nici nu vreau să-mi amintesc”, spune Angela Pintea, o femeie de 52 de ani care locuiește acum într-unul din cele 11 containere pentru sinistrați montate pe terenul din sport din Roșia Montană, la 4 kilometri în amonte de casa ei din Dăroaia.
Peste 200 de oameni, cazați la căminul cultural Cei ajunși în containere sunt sinistrații de pe hârtie, căci, după viitură, pompierii au numărat 208 oameni adăpostiți la căminul cultural, iar alți 40 s-au cazat la rude ori vecini. Cei peste 200 s-au împuținat cu fiecare nouă noapte la căminul cultural, unde oamenii s-au odihnit mai întâi în saci de dormit, apoi pe saltele, iar abia în ultimele două nopți au fost aduse câteva paturi de către cei de la Crucea Roșie.
Cinci nopți nu au avut unde să se spele. Au stat claie peste grămadă 200 de oameni. Sunt două băi înăuntru, care au fost încuiate pentru că se tot înfundau. Și asta pentru că pur și simplu erau foarte mulți oameni”, povestește Claudia Apostol, fondatoarea Asociației ARA, care coordonează de ani întregi proiectul de restaurare „Adoptă o Casă la Roșia Montană”. Prinși în mijlocul unui dezastru uman, voluntarii au strâns donații, au făcut pachete cu obiecte de igienă și haine, au distribuit mâncare și bidoane de apă. S-au mobilizat atât pentru sinistrații cazați la căminul cultural, cât și pentru familiile izolate din cătunele de pe dealuri, unde ploile au distrus drumurile forestiere și sursele de apă potabilă.
Mutarea din căminul cultural în containerele montate un kilometru mai în vale, pe terenul de sport al comunei, s-a făcut miercuri seara. Dar sinistrații nu cred că situația lor s-a îmbunătățit considerabil. E mai liniște, dar mulți se luptă acum cu frigul nopții care le pătrunde în oase, pentru că sunt goluri în jurul ferestrelor. Imaginile de pe micile ecrane s-au stins și ei ar fi rămas singuri în absența mobilizării autorităților și a voluntarilor. Ciclul știrilor e scurt, generozitatea oamenilor rabdă însă mult mai mult. Și rezistă.
