Ca de fiecare dată, am rămas plăcut impresionat de solemnitatea momentului, rugăciunea în limba latină și de respectarea tradițiilor și de fastul unei ceremonii cu adevărat speciale prin prezența personalităților locale cat și internaționale majoritatea prieteni.
Însă, dincolo de toate acestea, ceea ce m a marcat profund a fost un gest de o noblețe rară, pe care nu îl voi uita niciodată.
Chiar în această săptămână, regiunea Messina a fost zguduită de o tragedie cumplită, soldată cu victime și cu zeci de ore de intervenții neîntrerupte. 
Mulți dintre cei care ne au primit cu brațele deschise au fost implicați direct în operațiunile de salvare, petrecând zile și nopți întregi în căutarea supraviețuitorilor, dormind doar câteva ore, pe rând.
Și totuși, acești oameni extraordinari, care în viața de zi cu zi sunt medici, voluntari, mame, soții, surori și persoane cu numeroase responsabilități familiale cat și profesionale,au găsit puterea și generozitatea de a se gândi și la noi, oaspeții lor.
Doamnele și domnișoarele din cadrul Nova Militia Christi ne au pregătit mâncare tradițională siciliană și ne au adus o la sediu,chiar în noapte când noi am ajuns.
Pentru mulți, poate părea un simplu gest de ospitalitate, însă pentru mine a însemnat infinit mai mult. 
A fost dovada că adevărata măreție nu stă în titluri, uniforme sau ceremonii impresionante, ci în bunătatea sufletului, în sacrificiul făcut în tăcere și în grija față de cei din jur.
Dincolo de fastul ceremoniei, acesta este momentul care m a impresionat cel mai profund: faptul că oameni care au luptat neobosiți au găsit, în același timp, energia și căldura necesare pentru a i primi pe ceilalți ca pe membrii propriei familii.
Plec din Sicilia cu sentimentul că am întâlnit nu doar cavaleri și voluntari, ci oameni de o rară noblețe sufletească, pe care îi voi purta mereu în inimă.
