Cum au ajuns ţiganii printre români (2): Ţiganii au fost robi în ţările române aproape 500 de ani

În Ardeal, documentele rămase din vremea regelui Sigismund, în anul 1423, vorbesc despre prezenţa ţiganilor în zonă. În toate ţările româneşti, ţiganii trăiau în preajma curţilor boiereşti, a mănăstirilor sau la marginea târgurilor, având statutul de robi. După criteriul stabilităţii, istoricii vremii i-au împărţit pe ţigani în nomazi şi sedentari. După locul în care îşi duceau viaţa şi-şi câşigau existenţa, în secolul al XIV-lea, ţiganii erau ”domneşti”, ”mănăstireşti” şi ”boiereşti”. După meseriile practicate, erau zlătari, rudari sau căldărari.
Potrivit istoricilor care au analizat monografia etnică a ţiganilor, gradul ridicat de toleranţă al românilor ar fi fost motivul pentru care ţiganii şi-au găsit un loc prielnic în zonă. ”Toleranţa poporului român faţă de elementele etnic străine îşi găseşte lămurirea într-o oarecare măsură în lipsa de claritate, în ceea ce priveşte ideea de patrie, căci pentru ei patria este ţara unde se pot aduna şi trăi oameni, fiecare după puterile lor, fără a ţine seama de originea etnică”, explică etnograful Ion Chelcea. O altă ipoteză care încearcă să stabilească de ce au preferat ţiganii România se referă la raţiuni economice.Se spune că mâna de lucru gratis a robilor ţigani ar fi fost motivul pentru care etnia a fost bine tolerată în zonă. Ţiganii au fost, de asemenea, favorizaţi, şi datorită meseriilor de căldărari sau lingurari pe care le cunoaşteau şi pe care valahii nu le stăpâneau.
Ţiganii au fost robi în ţările române aproape 500 de ani. Dezrobirea şi emnaciparea lor s-a facut treptat şi în urma unor procese ample şi de durată. Oameni politici importanţi ai secolului trecut au militat pentru abolirea sclaviei. Cel mai mare susţinător al ideei de dezrobire a fost Mihail Kogălniceanu. El a realizat, la doar 20 de ani, primul studiu românesc despre ţigani, în 1837, la cererea Universităţii din Berlin. În Moldova, dezrobirea a fost iniţiată de domnul Mihail Sturdza, prin doua legi din 31 ianuarie 1844. Au fost eliberaţi iniţial ţiganii aflaţi în proprietatea statului şi a mănăstirilor. Dezrobirea ţiganilor a fost unul dintre punctele programului Revoluţiei de la 1848, însă înfrângerea mişcării a însemnat şi oprirea procesului de eliberare a ţiganilor. În 1855, sub domnia lui Grigore Ghica, au fost eliberaţi şi ţiganii aşa-zişi particulari, cei care erau robii boierilor. Se spune că, în spatele dezbrobirii ţiganilor din Moldova, stă o poveste de dragoste cu final tragic care l-ar fi impresionat atât de tare pe domn, încât a lua decizia de a elibera toţi ţiganii. Legenda spune că un bărbat născut rob şi-a omorât iubita franţuzoaică şi apoi s-a sinucis, după ce stăpâna a refuzat să-i semneze actul de dezrobire. Drama petrecută la Iaşi l-a convins pe domnitorul Moldovei să grăbească abolirea sclaviei.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *