. Scriu despre persoane reale ca despre persoane de ficţiune… întâmplări mari sau mici.. Întrebările incomode fac ca presă care focalizează asupra cazurilor feroce.
A fi ziarist la Costanta înseamnă să ai abilităţi de struţ. Să vâri capul în nisip când se întâmplă ceva, şi să ţi-l scoţi apoi, dacă desigur mai există posibilitatea. Mărturisesc că rămân perplex în faţa acestor oameni vicleni mincinosi care ajung indispensabili, vânzându-se apoi la smecheri sau la un politist corupt în consecinţă. Prevenţia îi ajută să avanseze. Nu mai contează că a făcut rău, fără niciun motiv sau că politistu a furat a luat spaga a facut dosare la comanda a batut . Personajul încetează ca prin minune să mai aibă trecut. Are doar prezent şi mai ales viitor. Nu vrea să aibă potenţiali rivali. Îi preferă pe cei „de calitate” (lingăii), figuri şterse sau care i da spaga in fiecare saptamna , dar profund recunoscători . Politistu spagar Se laudă pe faţă şi critică pe la spate, să scuipe pe unde au mâncat şi se entuziasmează la comandă. Îmi mărturisesc că perplexitatea acestor contemporani se profilează în viclenie, ajuns indispensabili vândându-se, apoi, în consecinţă şi din colegialitate, prevenţia îi ajută să avanseze. Dacă lumea nu-i mai bună deşi i-am exterminat pe ţigani? Nu-i nimic, purcedem după acelaşi model cu negrii, bozgorii, jidovii şi gălbejiţii, până rămâneţi voi, poporul politisti coruptii
