Şi romii de la Pata Rât au Untold-ul lor. De ce românii n-ar trebui să râdă de romi că „sunt leneşi

Istvan Szakats, organizatorul festivalului Khetane din mărginimea Pata Rât din Cluj-Napoca, denumit în glumă „Untold de Pata Rât“, a explicat pentru „Adevărul” că evenimentul a spart o barieră cei care considerau zona periculoasă.
El a vorbit cu „Adevărul” despre evenimentul care are loc în premieră, despre provocările organizatorilor, „infuzia de antirasism” pe care a adus-o la Cluj şi despre stereotipurile pe care le au clujenii faţă de romii de la Pata Rât. Adevărul: Cum a apărut ideea Khetane? István Szakáts: Prin sinergie. Numai colegul meu Pepe spune de ani de zile: „Hai să aducem un megastar în Pată”. Mai apoi, vinovată e şi colega noastră Anastasia, care a reaprins flama ideii la o şedinţă de redacţie, acum o jumate an. Per general, AltArt organizează evenimente culturale de vreo 8 ani cu clujenii din Pata Rât. Şi cele două idei girante ale festivalului sunt prezente în munca noastră de ani de zile: creat de cadre de co-creare, de auto-împuternicire ar fi una şi revendicat un loc în mai marea forfotă socială a oraşului Cluj-Napoca ar fi cealaltă. „Pretext cultural pentru context social” – scrie pe steagul AltArt de 25 ani.
– Festivalul a fost de la început asumat ca fiind „necomercial”, într-un oraş care are experienţă în cele mai mari festivaluri comerciale din ţară. Ce aţi învăţat de la aceste festivaluri? Ce credeţi că au acestea de învăţat de la Khetane? Am avut şezătoare şi cu Cristian Hordilă de la TIFF şi cu Alin Vaida de la Jazz in the Park, şi am învăţat enorm de la fiecare. Know-how (gen cât durează avizele, câte buzi trebuie să ai per suta de participanţi, de unde amplificare, etc.) şi formatarea discursului spre piaţă. Dar asta a doua ne dispera din ce în ce mai mult, pe zi ce trecea. Şi a fost într-o zi că eram la birou cu colega mea Alexandra, căreia i s-a rupt filmul, şi şi-a dat drumul la: „Ce porcărie!”. Era un şuvoi de cuvinte atât de energico-autentic, încât am rugat-o să mă lase să-l notez. Asta a devenit apoi Manifestul Khetane. „Rant”-ul ei a fost, cred, un moment de inspiraţie divină, care a reuşit să sintetizeze poziţia noastră a tuturor despre ce ar trebui şi n-ar trebui să fie festivalul.
– Este sustenabil festivalul? Cu ce resurse a fost realizat? Va mai exista şi anul viitor? Câţi participanţi au fost? Nu e sustenabil. E făcut din cerşeală. Lemne împrumut de la o firmă de parbrize. Fân cadou de la un agricultor din zonă. Şi aici s-a şi terminat cu „sponsorizările”. În schimb, clujenii au susţinut festivalul exemplar la acţiunea Khetă pentru Khetane. Peste 12.000 lei ne-au intrat din comunitate câte 50 lei, câte 100 lei, dar de la zeci şi zeci de persoane. Respect. Tot bugetul festivalului e pe la 40.000 Euro. Am pus împreună banii de la o finanţare pe Fonduri Norvegiene, două Creative Europe, şi un AFCN. De la primărie am luat 30.000 lei pentru tot ce facem tot anul. Ne dau din ce în ce mai puţin, în fiecare an. Aşa au făcut şi cu Fabrica de Pensule. Acum Fabrica nu mai este.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *