istorie

Rasismul antirom: de la sesizare la soluții. Cum se manifestă discriminarea împotriva romilor, cum poate fi documentată și, mai ales, ce pași pot face persoanele afectate pentru a-și apăra drepturile?În această ediție „Romi pentru România”, Delia Grigore și Georgiana Enache, reprezentante ale Asociației Centrul Rromilor „Amare Rromentza”, vorbesc despre proiectul de monitorizare, documentare, prevenire și combatere a rasismului antirom, derulat împreună cu Partida Romilor Pro-Europa.Discuția aduce în atenție cazurile de discriminare semnalate, cadrul legislativ, modul în care pot fi sesizate aceste situații și reacția instituțiilor competente. Un capitol important este dedicat și rasismului din sport și de pe stadioane, precum și necesității unor măsuri concrete pentru prevenirea și combat...

Robii țigani se aflau pe treapta socială cea mai de jos (ne referim în special la robii „vătrași”, care trăiau pe moșii, nu la țiganii domnești ce erau în marea lor majoritate nomazi). Erau întru totul proprietatea stăpânului care uza de acest drept după bunul său plac: îi punea la muncă, îi vindea, îi lăsa moștenire, îi lăsa zălog, îi dădea la schimb, îi bătea sau încarcera – era un bun mișcător al stăpânului [6]. Călătorii străini constatau această situație a țiganilor (care le provocau „când milă, când scârbă”) din secolul al XV-lea și până la dezrobire. Un student englez aflat în călătorie prin Balcani, prezent la Turnu Roșu în anul 1794, rămâne impresionat de faptul că țiganii sunt „vânduți precum boii” [7]. Contele d’Antraigues surprinde o realiate specifică Moldovei și țării Româ...

Țiganii au început să fie consemnați în Europa Centrală și de Vest în primele decenii ale secolului  al XV-lea, dar nu știm însă de ce tocmai atunci. Migrația lor a fost probabil influențată de expansiunea Imperiului Otoman în Balcani, precum și de modificările populației cauzate de ciumă la mijlocul secolului al XIV-lea. Totuși, după secole de speculații, nu avem încă dovezi definitive. Dar ceea ce știm din viața lor sub otomani și venețieni este că țiganii aveau la dispoziție o serie de strategii cu care să negocieze noile teritorii în care intrau. Cheia succesului în orice loc nou a fost să se facă înțeleși de popoarele întâlnite.Plecând de la practicile multietnice și flexibile din estul Mediteranei, au intrat într-o lume care era tot mai înclinată să construiască granițe între loc...

În timpul vechiului regim, lăutarii au trăit o dublă existență. Pe de o parte, erau un element important în vitrina culturală a statului prin meșteșugul cu care interpretau muzica. Pe de altă parte, regimul comunist îi marginaliza pe criterii etnice, fiind atenți la felul în care își trăiau viețile. Cu toate acestea, lucrurile au stat diferit la începutul și la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul următorului. Lăutarii reprezentau o categorie importantă între muzicienii care cântau folclor românesc, fiind în dese ocazii unul dintre vârfurile de lance în promovarea virtuozității muzicale românești. Între meseriile practicate de comunitatea romă, cea de lăutar era printre cele mai apreciate, în timp ce marea majoritate a romilor trăiau în sărăcie profundă și simțindu-se inferiori, dup...

Cea mai mare era “ţigănia domnească”. Erau robii care aparţineau domnitorului ţării şi soţiei acestuia, toţi romii din ţară care nu aveau un stăpân aparţineau domnului şi cei care veneau din alte ţări. Aurarii sau rudarii erau cei mai numeroşi dintre robii domneşti şi plăteau domnului o anumită cantitate de aur scoasă din râuri. Ei sunt atestaţi pentru prima dată în anul 1620 în Ţara Românească. În Transilvania se numeau băieşi, pentru că scoteau aurul din pietrele munţilor, din locurile numite băi. După epuizarea resurselor de nisip aurifer, aceasta ocupaţie a dispărut, iar romii aurari au început să prelucreze lemnul şi să confecţioneze vase şi linguri, primind astfel denumirea de lingurari. Ei depindeau în continuare de domn şi obişnuiau să se aşeze prin locurile împădurite, cu co...

mba romani[2] (numită și rromani[3][4] sau rromă, în lucrări mai vechi, țigănească;[5] autonim: romani ćhib) este limba vorbită de romi. Face parte din grupul indic, ramura indo-ariană a limbilor indo-europene.[6] Cu cca. 5–6 milioane de vorbitori, este utilizată în țări de pe toate continentele, cei mai mulți în estul Europei. Limba este similară cu alte limbi din nordul Indiei (în special punjaba), regiune de unde se presupune că provin romii. Unii consideră că limba rromă este un grup de dialecte, în timp ce alții cred că există mai multe limbi rrome înrudite. Potrivit publicației Ethnologue, șapte varietăți de romani sunt suficient de divergente pentru a fi considerate limbi de sine stătătoare. Cele mai mari dintre acestea sunt rroma vlax (peste 500.000 de vorbitori),[7] rroma balcani...

Limba romani[2] (numită și rromani[3][4] sau rromă, în lucrări mai vechi, țigănească;[5] autonim: romani ćhib) este limba vorbită de romi. Face parte din grupul indic, ramura indo-ariană a limbilor indo-europene.[6] Cu cca. 5–6 milioane de vorbitori, este utilizată în țări de pe toate continentele, cei mai mulți în estul Europei. Limba este similară cu alte limbi din nordul Indiei (în special punjaba), regiune de unde se presupune că provin romii. Deși limba romani este folosită în principal ca limbă orală, unii romi scriu în romani. Este scrisă în principal în alfabetul latin și, într-o oarecare măsură, în alfabetul grec, chirilic, arab și devanagari. Romani a fost scrisă pentru prima dată în secolul al XVI-lea, odată cu redactarea unor liste de cuvinte de către învățați non-romi, cum ...

1054 – Călugărul georgian Gheorghii Mtharsmindeli din mănăstirea Iviron, situată pe muntele Athos, în cadrul manuscrisului hagiografi c „Despre viaţa Sfântului Gheorghe de pe muntele Athos” menționează: „În timpul domniei împăratului bizantin Constantin  IX  Monomachos, în anul 1054 au sosit la Constantinopol, din  Asia  Mică, mulți athinganoi (άσίγγανοι), care erau renumiți prin  priceperile lor de ghicitori și vrăjitori”. Bazileul le-a cerut athinganoilor să-l scape de fi arele sălbatice care devorau celelalte animale exotice din parcul palatului, lucru pe care, se pare că, aceştia l-au făcut, dându-le fi arelor carne descântată [3]. Însă, cel mai cunoscut apelativ etnonimic, atribuit romilor de majoritatea popoarelor europene, este  „ţigan” şi derivatele acestuia: [цыган – limba rusă...

Cum a fost sărbătorită în satul Dolna cea de-a 200-a aniversare a poeziei lui Pușkin „Țiganii” 0 În satul moldovenesc Dolna a fost organizat un bal. Așa au fost sărbătoriți cei 200 de ani de existență a poeziei „Țiganii” a lui Alexandr Pușkin. Poetul a scris această lucrare după ce a petrecut cîteva zile într-o tabără de țigani pe teritoriul Moldovei, relatează corespondentul postului de televiziune „MIR 24” Elena Vigovskaia. Balul Pușkin, celebru în întreaga Moldovă, a avut loc la moșia boierului moldovean Zamfir Ralli din satul Dolna, unde Alexandr Pușkin a fost oaspete în timpul exilului său. La bal au prins viață eroii operelor lui Pușkin: Aleko, Zamfira, Evghenii Oneghin, precum și prietenul poetului, baronul Delvig și una dintre iubitele lui Alexandr Pușkin, Anna Kern. În această ...

Basarabia a fost prima provincie locuită majoritar de români care s-a eliberat de sub dominaţia străină. Mai mult, Basarabia s-a unit cu România la 27 martie 1918. Basarabia în condiţiile angajamentelor politice şi militare ale României cu Antanta din august 1916 nu figura ca obiectiv politic al recuperării, efortul fiind îndreptat cu prisosinţă spre Transilvania. În cadrul negocierilor de la Paris, după război (1919 – 1920) delegaţia română s-a folosit în argumentaţia sa de elemente demografice, istorice, geografice, etnice, juridice, de drept internaţional. Fiecare element a fost foarte bine cântărit şi motivat, în plus contribuţia la efortul de război al Antantei adusă de armata română a înlăturat în mare parte obstacolele şi poziţiile adverse sosite pe diverse canale, diplomat...