istorie

Hrănirea Constantinopolului Turcii moșteniseră de la bizantini grija și greutățile de a hrăni Constantinopolul, cetate uriașă pe acele timpuri, cu atât mai greu de hrănit cu cât nu producea nimic. Ca urmare, porturile românești au fost transformate în raiale. De aici porneau saegii și gelepii sultanului, care stabileau prețul produselor alimentare din Țara românească și Moldova, „cămara Sultanului”. Fără cărăușie și cu munca câmpului prost plătită, țăranii plăteau tot mai greu birurile, se îndatorau și sfârșeau prin a-și vinde pământurile. Lipsiți de pământ, lipsiți de cărăușie, cea mai mare parte dintre țăranii proprietari sărăcesc și cad în șerbie. De acum înainte soarta țiganilor este strâns legată de cea a țăranilor. Apariția marilor moșieri Cumpărând pământr...

Romii  BASARABENII   Primele mențiuni despre romii din Bucovina datează din secolul al XV-lea, când sunt pomeniți ca robi ai moșierilor, mănăstirilor și curților domnești. Romii nu sunt o comunitate omogenă, ci se împart în grupuri structurate în funcţie de legăturile familiale, de profesii, de dialecte, de modul de viaţă, sedentar sau nomad. Cea mai importantă ocupație tradițională a romilor este prelucrarea metalelor, în cadrul căreia se evidențiază prelucrarea fierului, care cuprinde specializarea pe meserii (fierăritul, lăcătușăria, potcovăria, feroneria), urmate de prelucrarea aramei, de care se ocupă căldărarii, și prelucrarea metalelor prețioase, aur și argint. Una dintre cele mai cunoscute meserii tradiționale o constituie lăutăria, învățată inițial „după ureche”, ia...

Mirel Bănică: Am încercat să descriu în carte această dilemă. Antropologii ar spune, mai degrabă, și țigan, și rom. Activiștii ar spune, scurt și apăsat: „rom”! Eu am încercat să găsesc o cale de mijloc. Nu am schimbat interviurile de teren unde apărea denumirea de „țigan” sau unde autorii consacrați foloseau acest termen. Dar, din respect pentru tânăra intelighenția roma și/sau țigănească, am folosit termenul de „rom”. Sunt, în această privință, foarte partajate opiniile. În Occident și în literatura occidentală, vreau să subliniez aceasta, oamenii sunt mult mai relaxați când vine vorba de terminologie. În schimb, folosirea termenului „țigan” sau „rom” ridică probleme reale pe teren. O parte din cercetările pe care le-am făcut pentru această carte s-a derulat în Franța – am intrat în...

În fiecare primăvară a perioadei interbelice, străzile elegante ale capitalei erau invadate de o armată tăcută de femei înarmate nu cu umbrele, ci cu prăjini lungi, găleți grele din lemn și bidinele aspre. Cunoscute drept „chivuțe”, aceste zilniere reprezentau motorul vital, deși complet ignorat, al curățeniei urbane din Bucureștiul anilor 30. Ele se adunau dis-de-dimineață în zona centrală, în preajma Hanului lui Manuc și a fostei Piețe Sfântul Anton, transformând trotuarele într-o bursă a muncii la liber. Ne putem imagina simfonia acestui târg atipic, unde femei în fuste largi, pătate inevitabil cu stropi de var, își strigau ofertele către trecători cu inconfundabilul apel: „Văruiesc, cocoană, văruiesc!”. Numele lor deriva din „Chiva”, un diminutiv de la Paraschiva, fiind în marea lor ma...

Limba romani este cea care a rezolvat cele mai multe enigme legate de adevărata origine a romilor. Aceasta face parte din ramura indo-ariană a limbilor indo-europene, şi este vorbită, în prezent, de aproape cinci milioane de oameni, în toată lumea, după cum susţin unii specialişti, sau de aproape 11 milioane, după opinia altora. Lingvistica ne dovedeşte că, în timp, în limba romani au fost asimilate cuvinte armeneşti, persane, greceşti, slave şi neolatine. Şi, totuşi, apartenenţa limbii romani la grupul indic a fost recunoscută abia spre sfârşitul secolului al XVIII-lea. Cele dintâi cuvinte scrise în această limbă datează din secolul al XVI-lea, mai exact din anul 1547, când un scriitor englez, Andrew Borde, pasionat de călătorii şi de fizică, a publicat treisprezece expresii uzuale,...

Cu ciocanul în mână și foaia de cupru pe nicovală, Victor Clopotar din Brateiu transformă metalul în obiecte care ajung în expoziții internaționale, la Viena, New York, Paris, Oslo sau Veneția, relatează Turnul Sfatului. Povestea lui a fost publicată pe pagina de Facebook a Consiliului Județean Sibiu. În postare se povestește că Victor provine dintr-o veche familie de căldărari, meșteșug preluat chiar și în numele de familie, până când un funcționar al stării civile a transformat „Căldărar” în „Clopotar”. „Pe străbunicul, bunicul și tatăl meu îi chema Căldărar. Așa trebuia să mă cheme și pe mine, însă mi-au scris greșit numele de familie în Clopotar. Așa am și rămas: sunt căldărar de meserie, și Clopotar după numele dat de un funcționar comunist”, povestește Victor. Cei ca...

Au fost lăutari, fierari, căldărari, lingurari. Au cântat la nunți, au bătut potcoave, au reparat cazane și au sculptat linguri.Nu aveau pământ și, adesea, nici nu aveau acte. Dar aveau pricepere. Iar prin muncă, au devenit indispensabili în viața de zi cu zi a satelor dobrogene. Au fost lăutari, fierari, căldărari, lingurari. Au cântat la nunți, au bătut potcoave, au reparat cazane și au sculptat linguri.Nu aveau pământ și, adesea, nici nu aveau acte. Dar aveau pricepere. Iar prin muncă, au devenit indispensabili în viața de zi cu zi a satelor dobrogene. Într-un spațiu locuit de români, turci, tătari, greci, armeni și lipoveni, romii își aveau locul lor. De cele mai multe ori la margine. Dar nu în afara comunității. Un secol de restricții și adaptare În prima jumătate a secolu...

Căutând un răspuns, am ajuns la volumul „Bafta, Devla și Haramul. Studii despre cultura și religia romilor”, scris de Mirel Bănică și publicat în 2019, la Polirom.  Am mai recomandat – în cadrul rubricii noastre săptămânale – cărți de Mirel Bănică și, probabil, vom mai recomanda. Autorul are cincizeci de ani, este doctor în științe politice al Universității din Geneva (din 2004) și lucrează la Institutul de Istorie a Religiilor din cadrul Academiei Române, unde e cercetător științific.  Lucrarea „Bafta, Devla și Haramul. Studii despre cultura și religia romilor” vine să acopere, chiar dacă parțial, lacune serioase de cercetare academică referitoare la cultura și religia romilor.  Volumul este dedicat Mariței Memet (1939-2017) – „înger păzitor și intimidant al c...

Romii din Transilvania de Nord - in perioada sclaviei romilor – o istorie uitată I. Secolul XV – Primele atestări documentare • 1416–1423 – Primele mențiuni ale romilor („cigani”) în documente ale Regatului Ungariei. • Romii apar în documentele din Transilvania în prima jumătate a secolului al XV-lea. Numiti adesea „țigani ai regelui” (servi regis). o Se aflau sub protecția și autoritatea directă a coroanei. o Nu erau sclavi în sensul juridic practicat în Țara Românească sau Moldova. • Ocupații: fierari, căldărari, aurari, lăutari, meșteșugari itineranți. • Romii aveau un statut special deoarece furnizau servicii importante (metalurgie, arme, potcovărie). II. Număr estimativ (sec. XVII) • Datele sunt incomplete, dar estimările istorice sugerează: câteva mii pâ...