La poporul real, al celor care vor să-și exprime voința, să se implice, dar nu au acces, pentru că “posturile” în Mișcarea rromă sunt demult ocupate de rude, amici, nepoți, amante, dar mai ales nerromi? Există un popor rrom sau este o construcție falsă a unor elite false? Dar a existat vreodată un popor rrom și nu doar fragmente disparate, niciodată organizate?Eroarea și eșecul, consemnate foarte argumentat, a fost că aceste rețele șistructuri ale noilor elite rrome (civicul și politicul) au încercat să instituie samavolnic structuri de reprezentare a rromilor, fără consultarea poporului, ba chiar atentând la distrugerea structurilor tradiționale de putere (nu s-a procedat la modernizarea lor, ca “luminare”). Ce spune printre rânduri Nicolae este despre propriul eșec, provocat de eroarea de a fi mizat excesiv pe structurile gagiilor și de a nu fi avut poporul rrom alături, din motive pe care nu le voi explica aici. Când gagii s-au dispensat de el, toate viziunile și proiectele sale au fost aruncate la coș (unde sunt și acum, neluate în seamă nici de rromi, nici de gagii). Deci, miza este poporul, ajutorul lui solidar, pentru legitimizarea și sprijinul luptei elitelor rrome, pentru o negociere radicalizată
În contextul migrației masive a rromilor în țările occidentale, în care a devenit prioritară o viziune și coordonare europeană a politicilor publice pentru rromi, puterea este la Damian Drăghici, care a preluat, chiar cu mai mult aplomb, structurile și rețelele europene și internaționale pe care a lucrat Nicolae, și care probabil va încerca o reluare a ideii rromii – minoritate europeană, cu mai mult succes