Cătălinei Mihai i se zice „Snowy” pentru un motiv. Îi place zăpada, iarna și orice are de-a face cu anotimpul rece. Când a trebuit să aleagă între două oferte de job, una în Spania, alta în Finlanda, a mers împotriva tendințelor și s-a îndreptat către versiunea mai friguroasă: „decât să stau la 40 de grade, mai bine să stau la -40”.
În toamna lui 2018, Cătălina ateriza pentru prima dată pe aeroportul din Helsinki, unde s-a ciocnit de prima diferență dintr-un șir lung de astfel de momente care aveau să-i definească perioada de acomodare: „primul șoc pe care l-am avut a fost unul auditiv. Nu auzeam zgomot. Am ajuns în aeroport și era doar un sunet înregistrat de păsărele, pe fundal. Acest lucru mi-a rămas întipărit în minte. În acel moment, am crezut că dacă exista un Rai, eu ajunsesem în al meu”.
Pe hârtie, Finlanda pare să fie un unicorn al țărilor, un loc la fel de magic precum i se părea Cătălinei, când a pășit prima dată în țară.
Sistemul public de învățământ, renumit pentru că nu pune accent pe testarea elevilor, este printre cele mai bune din lume, facultatea este gratuită, sistemul public de sănătate este bine pus la punct, iar costurile de creștere ale copilului sunt accesibile. Finlanda a fost și una dintre țările cel mai puțin afectate de pandemie, un lucru datorat și nivelului mare de încredere în guvern, dar și între cetățeni. Sunt printre explicațiile pentru care țara înregistrează și una dintre cele mai mici rate de șomaj.
În martie 2023, Finlanda își reconfirma titlul de cea mai fericită țară din lume, pentru al șaselea an consecutiv. World Happiness Report (WHR), un studiu a peste 150 de țări, care analizează fericirea, luând în considerare șase factori – venitul, sănătatea, să ai pe cineva pe care te poți baza, libertatea de a lua propriile decizii, generozitatea și lipsa corupției -, plasează mai mereu țările nordice pe podium. Pe locurile doi și trei sunt Danemarca, respectiv Islanda.
Cu siguranță, parametrii enumerați sunt necesari pentru a construi bazele unei așa-zise „vieți bune”, dar este acest cumul de factori suficient pentru ca oamenii să fie cu adevărat fericiți? Poate fi fericirea, o trăire pe cât de unică, pe atât de subiectivă, măsurată într-un clasament cu criterii socio-economice, sau e nevoie de mai mult decât un sistem bine pus la punct pentru a atinge acest ideal după care tânjim cu toții?
Panorama a stat de vorbă cu doi români stabiliți în „cele mai fericite două țări ale lumii”, Finlanda și Danemarca, cât și cu un sociolog, pentru a descoase cât e adevăr și cât e mit sau marketing social, în cursa lumii pentru eticheta „fericit”.
Finlanda, o țară perfect de imperfectă
Cătălina Mihai a studiat filosofie și etică aplicată la București, dar călătoritul e parte din ea. Cu doi părinți mai „hippie”, românca a locuit în Spania și în Polonia, înainte de a se stabili în Finlanda, unde a ajuns după ce s-a transferat cu jobul de la București.
Tânăra, care și-a scris disertația pe conceptul de viață bună și raportul dintre fericire și bunăstare, crede că e foarte greu să-ți dai seama ce înseamnă ca o țară să fie fericită sau nu. Firește, nici celebrul raport anual al țărilor fericite nu pretinde că e altceva decât un exercițiu de interpretare. În timp ce calitatea vieții poate fi – și este, de multă vreme – măsurată prin tot felul de indicatori socio-economici, modul în care oamenii percep fericirea nu e chiar ceva ce poate fi măsurat.