Nu contează că, de fapt, cei mai mulţi romi trăiesc la limita subzistenţei şi că ultimul raport ONU cu privire la situaţia României spune că romii sunt sunt cei mai expuşi sărăciei. Nu contează că, de fapt, cazurile de mariaj timpuriu la romi reprezintă un număr mic în raport cu întreaga comunitate romă. Ce rămâne vizibil despre romi, însă, sunt doar aceste câteva cazuri excepţionale care prezintă romi bogaţi care îşi mărită fetele de mici. De ce? Pentru că mass-media românească, din dorinţa de senzaţional, instrumentează problema căsătoriilor timpurii la romi pentru a întări viziunea rasistă conform căreia aceştia sunt nişte barbari care nu doresc să renunţe la astfel de practici primitive. Căsătoriile timpurii nu au făcut niciodată obiectul tradiţiilor rome, însă. Să îţi căsătoreşti copiii minori nu reprezintă o practică culturală a romilor. Problema acestor căsătorii se regăseşte în România şi la majoritarii români sau la celelalte minorităţi, mai ales în zonele rurale cu risc de sărăcie şi lipsă de acces la educaţie. Cel mai mare impact al mariajelor timpurii se reflectă asupra fetelor, acestea fiind nevoite să abandoneze şcoala ca să adopte modelul tradiţional al familiei în care rolul lor e să se îngrijească de casă, să devină mame şi să crească copii. Model care pare foarte popular şi în rândul neromilor, aşa cum ne arată şi ultima iniţiativă a Coaliţei pentru familie pentru care 3 milioane de români semnează. Orientate în mod special împotriva căsătoriilor între persoane de acelaşi sex, cele trei milioane de semnături spun că militează totodată şi pentru păstrarea rolurilor de gen ale „familiei tradiţionale”. Istoric vorbind, „familia tradiţională“ s-a dovedit a fi cea în care bărbatul este „capul” iar femeia trebuie să se spună. Cea în care violenţa împotriva femeilor era acceptabilă conform statutului de soţ şi încurajată chiar de legi care le dădeau acestora permisiunea de a-şi bate nevestele.
