Apariţia romilor pe teritoriul României este încă un fenomen demografic neclarificat pe deplin. Documentele atestă existenţa etniei în Evul Mediu pe teritoriul actual al ţării, dar nu oferă indicii privind locurile din care au venit. Specialiştii au elaborat mai multe teorii în acest sens.
Romii sunt una dintre cele mai numeroase etnii de pe teritoriul actual al României. Consideraţi urmaşi ai indienilor, dar şi ultimi supravieţuitori ai armatei faraonului înecată de Moise, romii, denumiţi şi ţigani secole de-a rândul, au fost atestaţi pe teritoriul actual al României încă din vremuri voievodale. Cu toate acestea, nimeni nu ştie cu exactitate cum au ajuns pe teritoriul Ţărilor Române şi mai ales când. Specialiştii au elaborat o serie de teorii privind originea romilor, ai căror urmaşi locuiesc şi astăzi pe teritoriul ţării. Însoţitori ai călăreţilor de stepă sau ai turcilor Conform unei teorii elaborate de Alexandru Gonta, ţiganii ar fi ajuns prima dată în Ţara Românească. Mai precis, s-au aşezat în Câmpia Română înainte de întemeierea voievodatului, odată cu invazia unor călăreţi de stepă precum pecenegii sau cumanii. Alexandru Gonta este de părere că primii ţigani au venit pe teritoriul României în secolul al XI-lea sau al XII-lea aşezându-se printre localnici. Au fost aduşi de aceşti războinici de stepă drept robi. De altfel, aşa au şi rămas în anii Evului Mediu în Principatele Române. Alţi specialişti, precum Bogdan Petriceicu Haşdeu, arată că romii au venit pe filieră bizantină şi mai apoi otomană odată cu extinderea dominaţiei turce în Balcani. Acesta se bazează şi pe documente din perioada primilor Basarabi care le atestă prezenţa pe teritoriul Ţării Româneşti. Ţigani aduşi de Ştefan cel Mare în Moldova Prezenţa romilor pe teritoriul Ţărilor Române în Evul Mediu este incontestabilă. La fel ca şi statutul acestora. Numeroase documente îi atestă la început în Ţara Românească ca robi ai boierilor sau voievozilor. Primul dintre aceste documente este dat de Dan I, domnul Ţării Româneşti în 1385. În acest act sunt menţionate nu mai puţin de 40 de aşezări cu robi ţigani oferiţi Mănăstirii Tismana. Cu alte cuvinte, la sfârşitul secolului al XIV lea, romii erau o prezenţă obişnuită în Ţara Românească. Totodată în document se precizează că aceşti ţigani erau acolo încă de pe timpul lui Vlaicu Vodă, adică din 1364. Romii sunt atestaţi inclusiv în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, care-i aminteşte în 1388, într-un act de donaţie către Mănăstirea Cozia. Numărul romilor crescuse, fiindcă în total sunt oferite mănăstirii nu mai puţin de 300 de sălaşe cu ţigani. La începutul secolului al XV lea, romii sunt atestaţi şi în Transilvania printr-un act din 1422, prin care regele Sigismund de Luxemburg acorda ţiganilor dreptul de a umbla liberi prin Transilvania. Cam în acelaşi timp, romii sunt atestaţi ca robi şi în Moldova în timpul domniei lui Alexandru cel Bun. Voievodul moldovean îi aminteşte într-un hrisov din 2 august când boierul Toader Pitic primeşte două sate dintre care unul se numea Ţigăneşti. Este o dovadă indirectă.