În octombrie 1974 Marea Adunare Naţională adopta Legea nr. 58/29.10.1974, care a devenit cunoscută sub denumirea de legea sistematizării. Oficial, planul era ca oamenii din mediul rural să se bucure de toate avantajele epocii moderne. Practic, legea urmărea demolarea a peste 2 milioane de gospodării ţărăneşti pentru a câştiga mai mult teren pentru agricultură.
“Sistematizarea” este numele atribuit programului iniţiat de Nicolae Ceauşescu în 1974, cu scopul de a urbaniza, reorganiza şi uniformiza localităţile urbane şi rurale. În acest scop, Marea Adunare Naţională a adoptat Legea nr.58/29-10-1974 “privind sistematizarea teritoriului şi localităţilor urbane şi rurale”.
Ideea nu era nouă, ea fiind discutată încă din anii 50 în şedinţele comuniştilor. În practică programul a constat în demolarea parţială sau totală a satelor şi oraşelor în configuraţia lor de până la acea dată, şi reconstruirea după principii comuniste de “dezvoltare socială multilaterală” a României.
Acest lucru era reglementat la punctul 13 al legii care specifica: “Pentru centrele de comună, schiţele de sistematizare vor stabili dotările social- culturale necesare tuturor locuitorilor din comună, iar pentru celelalte sate componente ale comunei se vor prevedea numai acele dotări legate de satisfacerea nevoilor curente ale populaţiei. În centrul civic al centrelor de comună se vor amplasa sediul politico- administrativ, unităţi culturale, de învăţămînt şi ocrotirea sănătăţii, de prestări de servicii şi comerciale, precum şi locuinţe. Se va avea în vedere ca dotările care au funcţiuni înrudite să fie grupate într- o singură clădire sau într-un număr restrîns de clădiri, cu mai multe niveluri, cu aspect reprezentativ; astfel, cele cu funcţiuni politico-administrative şi economice să fie grupate pe cît posibil într-o singură clădire, urmărindu-se ca în asemenea clădiri să se asigure şi locuinţe pentru anumite categorii de personal al unităţilor respective. Sistematizarea localităţilor rurale trebuie să contribuie la ridicarea economică, socială şi culturală a satelor, la îmbunătăţirea generală a condiţiilor de trai ale ţărănimii, la apropierea treptată a vieţii satelor de aceea a oraşelor”.