PARE a fi o nuntă mare, în stil tradiţional. Mâncare şi băutură e din belşug, iar casa răsună de muzică. Rudele se înghesuie să-l felicite pe timidul mire şi pe fericita lui mireasă. Deşi nu e o nuntă, ci doar o petrecere de logodnă ţinută în seara dinaintea nunţii, au venit peste 600 de oaspeţi. Iată familia mirelui oferindu-le viitorilor cuscri preţul de mireasă. Mâine, mirele, împreună cu familia sa, duce mireasa la casa lui, unde va avea loc o altă petrecere, adevărata nuntă.
Toate rudele proaspătului cuplu vorbesc romani, o limbă considerată străină în orice ţară. Această limbă, cu multele ei dialecte, precum şi numeroasele tradiţii străvechi şi obiceiuri de nuntă sunt moştenirea unui popor răspândit pe tot globul, popor care nu are un teritoriu naţional şi nici un guvern propriu. Despre cine este vorba? Despre rromi*.
Cine sunt rromii?
Dacă ar fi să căutăm originile lingvistice, culturale şi genetice ale rromilor, am ajunge în nordul Indiei, cu circa 1 000 de ani în urmă. În afara elementelor împrumutate în ultimul timp, limba lor este fără îndoială de origine indiană. Nu se ştie prea bine de ce au părăsit rromii Asia. Unii erudiţi sunt de părere că strămoşii lor, artizani şi artişti, au însoţit trupe de soldaţi care, în urma unor conflicte militare, şi-au părăsit patria. În orice caz, rromii au ajuns în Europa înainte de anul 1300 e.n., după ce au trecut prin Persia şi Turcia.