Guvernul condus de Angela Merkel a elaborat un proiect de lege care prevede expulzarea din Germania a străinilor provenind din state UE care nu găsesc un loc de muncă în cel mult şase luni. La scurt timp, spre sfârşitul anului, dezbaterea despre migrarea forţei de muncă româneşti se muta în Germania, cea mai prosperă ţară în Uniunea Europeană în momentul actual. Dacă ofensiva britanică a fost combătută prin cifre oficiale şi intervenţia liderilor români şi a celor europeni, măsurile pe care Germania le-a demarat în ultimele luni nu au fost pe deplin înţelese. Potrivit ultimului raport prezentat de Ministerul de Interne de la Berlin la sfârşitul lunii martie, în Germania s-a înregistrat o creştere semnificativă a cererii pentru ajutoare sociale. Berlinul poate susţine momentan această tendinţă, însă pe termen lung se va declanşa un dezechilibru nedorit. Guvernul de coaliţie condus de Angela Merkel a elaborat un proiect de lege care prevede expulzarea din Germania a străinilor provenind din state UE care nu găsesc loc de muncă în cel mult şase luni. Dezbaterea a pornit de la generoasele ajutoare sociale pe care statul german le pune la dispoziţia categoriilor defavorizate, copii, minorităţi, şomeri, implicit imigranţi. Cu un sistem social bine pus la punct, statul german reuşeşte să acorde asistenţă socială în valoare de peste 600 de euro de persoană pentru aceste categorii şi o serie de alte beneficii, precum chirii modice sau chiar subvenţionate. „Ăştia sunt ecologişti şi plătesc bine” Neukolln este cel mai defavorizat district din Berlin, unde imigranţii totalizează peste 80% din populaţie. Tot în Neukolln există şi cei mai mulţi români şi bulgari asistaţi social. Cifrele oficiale vorbesc despre 5.000 de imigranţi români şi bulgari înregistraţi în sistemul social, însă cifra reală este aproape dublă. În Neukolln nu vezi decât români de etnie romă. Un bătrân din Giurgiu, pe care l-am întâlnit în curtea unui ansamblu de blocuri de pe Sonnenallee, se lamentează: „În România nu aveam nici pensii, nici condiţii de viaţă. Aici avem lunar cam 700 de euro de familie, plus casă”. Şi el, şi nevasta sunt foarte încântaţi când vorbesc despre Germania, se arată dezamăgiţi de ţara sărăcăcioasă din care provin. Ambii au sacoşele pline cu sticle de plastic şi ghicesc întrebarea, grăbindu-se să aducă lămuriri: „Mai scoatem un ban, le ducem la centru, la reciclare. Ăştia sunt ecologişti şi plătesc bine”. Amândoi trăiesc bine aici pentru că sunt pocăiţi şi pentru că, susţin ei,nu se ocupă cu activităţi ilegale.
