Primele familii de romi ajungeau la Stockholm acum 500 de ani. Mulţi credeau că aceştia erau tătari sosiţi din Rusia pentru a spiona. In 1512 Stockholm era un oraş cu o populaţie mixtă, suedezii find obişnuiţi cu străzile pline de negustori germani, artişti flamanzi, croitori francezi sau marinari olandezi.
Cu toate acestea, grupul nou venit, alcătuit din vreo 30 de familii, atrage multe priviri asupra sa – oamenii poartă veşminte luxoase şi vorbesc o limbă pe care n-o mai înţelege şi altcineva. Liderul grupului se prezintă drept contele Antonius şi spune că poporul său îşi are rădăcinile în “micul Egipt”. În documentele sfatului din Stockholm se precizează că imigranţii s-au adăpostit în căminul Sf. Laurenţiu, urmând să primească 20 de loturi de pământ de la stat.
Olaus Petri relatează despre această chestiune în cronica sa din 1530, menţionând şi caracterul nomad al populaţiei care nu mai ajunsese niciodată până atunci în Scandinavia. Asta se petrecea pe vremea lui Sten Sture cel Tânăr, regentul regatului. Cu timpul s-a încetăţenit ideea că romii şi grupul turcic tătar reprezentau aceeaşi etnie şi termenii s-au folosit alternativ vreme de secole pentru a desemna noua minoritate suedeză. Dar de unde venea acest grup pe care în secolul al XIV-lea îl regăsim în diverse zone ale Europei? La 1600 încă era un mister, printre cele mai fanteziste teorii care ciculau se număra şi cea care îi considera o rămăşiţă a poporului care pierise odată cu Atlantida.
Cel mai adesea însă romii apar ca originari din Egipt, termenii de “gypsies” sau “gitanes” făcând referire tocmai la această percepţie. O legendă populară povestea că Dumnezeu i-ar fi pedepsit pe romi să nu-şi găsească niciodată locul în lume pentru că au refuzat să le ofere adăpost Fecioarei Maria şi pruncului Iisus atunci când au fugit de mânia lui Irod. Romii apar pentru prima oară în sursele Europei Occidentale când un grup ajunge în Creta în 1322. Termenul se poate să provină din grecescul “atsiganos”, care înseamnă mai mult sau mai puţin “cei care nu îşi doresc să se apropie de nimeni”.
Abia în secolul al XVIII-lea un student maghiar care învăţa în Leiden a dat de urma adevăratelor lor origini, constatând multe similitudini între limba acestora şi sanscrită. Studiind evoluţia limbii, se poate concluziona că romii au părăsit India la începutul secolului al XI-lea, probabil din cauza presiunii exercitate de populaţia musulmană Ghaznavi. Invadatorii au împins o mare oaste hindusă să se retragă prin Afghanistan şi Pakistan până în Anatolia, atunci parte din Imperiul Bizantin. Romii, posibil parte din această oaste, au rămas aici unde i-au servit apoi pe prinţii armeni, dar au fost forţaţi să-şi rupă rândurile atunci când turcii au cucerit zona