Istoric, cea mai mare parte din s(c)lavi (robi/ țigani) erau etnic… români (!!!), deveniți sclavi ca urmare a războaielor dintre Moldova și Muntenia sau cu slavii: Cronica moldo-germană menționează că în incursiunea anti-otomană a lui Vlad Țepeș în sudul Dunării din 1462 a adus ca prizonieri de război/sclavi 11-12.000 de oameni, care păreau a fi Egyptians (țigani), iar Stefan cel Mare, după lupta de la Soci împotriva Tării Românești (1471) a luat 17.000 de sclavi. Mai apoi, în 1474, conform “Letopiseţului Ţării Moldovei” a lui Grigore Ureche „a luat Ştefan Vodă cetatea Teleajănului şi a tăietu capetele pîrcălabilor, şi muierile lor le-au robitu, şi mulţi ţigani au luat şi cetatea au ars-o”. Cea mai mare parte a acestor sclavi, dacă erau creștini, erau fost vânduți de genovezi în târgurile de sclavi din Spania musulmană, Egiptul mameluk și Imperiul Otoman. Invers, sclavii orientali erau vânduți pe piețele de sclavi din spațiul creștin.O parte importantă din ceea ce numim țigani (cu sensul vechi de robi/ sclavi) a fost adusă/ cumpărată din zona orientală nordică a Mării Negre (nu prin Grecia bizantină, in agonie între 1204-1453), prin cetățile și târgurile de sclavi din Chilia și Cetatea Albă, întemeiate de genovezi, mai apoi controlate alternativ de Moldova și Muntenia, până la 1484 când monopolul pieței de sclavi este preluat de otomani și cedat Hanatului Crimeii (tătarilor).
Originea etnică și religioasă a țiganilor (sclavilor), acum rromi dpvd etnic, era diversă: Vasile (Za)Porojan era cazac/ ucrainean (nume frecvent la rromii moldoveni), iar Zefira (Zamfira), cunoscută din poemul lui Pușkin, era musulmană. De altfel, cvasitotalitatea lăutarilor își au originea în confreriile muzicale sufite (perso-musulmane), ca și strămoșii lui Michael Crețu.
O cercetare, o carte, un muzeu?