Sunt vagoane bune si vagoane rele. Si locomotive rele si locomotive bune. Tu esti un vagon bun si eu o locomotiva rea. Impreuna facem cel mai mosmondit si plin de suferinte tren, chiar daca prin toate garile ne aplauda cate cineva, uimit, care n-a mai vazut asa ceva.
Eu, locomotiva, caut barbati locomotiva si ne luptam groaznic sa nu tragem unul hais si altul cea. Si, apropo de metafora ta, tu, femeie vagon, ai tendinta sa gasesti tot un barbat vagon. A fi locomotiva este, uneori, o suferinta, o abdicare fortata de la feminitate. Sau poate gresesc, cine stie?… Si evident caut barbati locomotiva. Ma enerveaza ingrozitor barbatii vagoane, lipsiti de initiativa, la care trebuie sa le tragi un sut in cur ca sa se miste pe sine. Riscul este, atunci cand esti locomotiva, ca obosesti si trebuie din cand in cand sa te opresti… Am obosit sa fiu locomotiva, dar nu ma pot schimba Dar, uneori, vagoanele sunt tare greu de urnit Si, mai grav, e ca uneori deraiaza, si-ti strica toata viata .Se intampla ca, la un momentdat, satula sa tot fiu trasa pe drumuri straine pe care nu ma regasesc, ma revolt si atunci imi iau viata in propriile maini si devin o locomotiva.
.Si atunci nu-i de mirare ca n-am mers pe aceeasi linie…
DOUA LOCOMOTIVE!!! Mi se pare imposibil !Recunosc ca am incredere in mine de multe ori ca pot sa fac si sa dreg dar sunt si momente in care simt ca vreau sa ma las dusa de o alta locomotiva la destinatie.
Cred ca cel mai bine este sa fii un vagon pregatit intotdeauna sa poata functiona si ca locomotiva…