Am citit de două ori cartea lui Mirel Bănică. Și efectul a fost același: mi-a venit să ies în stradă și să umblu de nebun după țigani, romi, cum vor ei să-și zică, și să le spun: te înțeleg! Da, te înțeleg, țigane! Te înțeleg când furi, când dai în cap, când îți însoțești omul la spital cu șatra, când te fălești cu ale tale. În sfârșit, te înțeleg țigane, în România asta, în care mi-a fost injectată ura, în care sunt furat urât de tot și zilnic de români ca mine! În sfârșit, după decenii te înțeleg în care mi se vând sendișuri cu țigănie media, da, omule, te înțeleg. Cu dragoste. Cartea lui Mirel Bănică, o cercetare, până la urmă, privind religia țiganilor, așa mișto este scrisă că așa entuziasm și coeziune stârnește. Cine se ia de acum de țigani și de Mirel, are de-a face cu mine! Dece? Mirel Bănică m-a miruit cu puțintică știință privind destinul țigănesc, în fapt, destinul meu în lumea asta.
„Domnu’, mâine, când veniţi la noi în localitate, să fiţi îmbrăcat frumos! Frumos şi aranjat. Costum, cravată, tot dichisul. Ca la nuntă, tot ce aveţi mai bun în şifonier. Altfel nu vă respectă!”, mi‐a spus, mai în glumă, mai în serios, doamna Rodica, asistentă socială şi responsabilă cu problemele romilor într‐o localitate din judeţul Brăila. Dincolo de orice posibilă urmă de ironie, am descoperit apoi că, într‐adevăr, aşa a fost – modul în care te prezinţi îmbrăcat în faţa romilor este esenţial pentru întregirea ideii de respectabilitate. Îţi asumi pe deplin ideea de străin, alteritatea ta şi diferenţa. Presiunea este însă imensă asupra ta, trebuie să te accepţi la rândul tău aşa cum eşti, cu calităţile şi defectele tale.”
străinule, Gagiule, te accepţi la rândul tău aşa cum eşti, cu calităţile şi defectele tale?
Uite, care este cheia de înțelegere a cărții și a țiganilor.
Greu de înțeles, dar, da, țiganul este omul care a refuzat modernitatea, da, asta care-ți place ție, fără de care te sufoci. Greu în recensământ, greu la alfabetizare, greu de înțeles birocratic. Pe scurt, țiganul nu este o cifră ca tine, gagiule. Nu este o statistică. Este Altfel? Mișto este Bănică, îți explică simplu: țiganul vrea să fie el însuși mai mult decât oricine. El este cu viața lui. Și destinul ăsta-i place.
A fost și este în afara istoriei ăsteia stresante, idioate, ridicole, pe câștigate și pe luate.
Care-i reacția ta, gagiule? L-ai înrobit, l-ai exterminat, l-ai înjurat, l-ai ținut departe de orice atingere. Nu ai habar ce-i cu limba, cu originea lui, cu soarta lui, cu ura ta față de el. Țiganul a fost, este și va fi prea puțin alterat de pocinoagele civilizației noastre. Și, culmea, nici nu a avut și nu are nevoie de aceste capricii: modernitate, comunism, globalizare, postmodernism, societatea-lichidă. Să le ia dracului de etape și etichete.