Țigan, rom, gitan, oricum vrei tu să-ți zici, da, te înțeleg-iubesc! – notații pe marginea cărții “Bafta, devla și haramul”
Am citit de două ori cartea lui Mirel Bănică. Și efectul a fost același: mi-a venit să ies în stradă și să umblu de nebun după țigani, romi, cum vor ei să-și zică, și să le spun: te înțeleg! Da, te înțeleg, țigane! Te înțeleg când furi, când dai în cap, când îți însoțești omul la spital cu șatra, când te fălești cu ale tale. În sfârșit, te înțeleg țigane, în România asta, în care mi-a fost injectată ura, în care sunt furat urât de tot și zilnic de români ca mine! În sfârșit, după decenii te înțeleg în care mi se vând sendișuri cu țigănie media, da, omule, te înțeleg. Cu dragoste. Cartea lui Mirel Bănică, o cercetare, până la urmă, privind religia țiganilor, așa mișto este scrisă că așa entuziasm și coeziune stârnește. Cine se ia de acum de țigani și de Mirel, are de-a face cu mine! Dece? ...
