Mi-a lansat azi o provocare: să argumentez de ce cred că romii sunt discriminați în România și că există o cultură a rasismului în țara noastră. Sigur că pe tema asta se pot scrie s-au scris volume întregi, Fiecare greșeală pe care o va face un rom va fi folosită împotriva lui (deh, țigan, ce să te aștepți?), fiecare succes va fi un succes al majoritarilor care “l-au ajutat și i-au dat o șansă”. Dacă este bărbat,femeile își vor trage geanta ceva mai aproape când se urcă în autobuz. Dacă este femeie, bărbații vor simți nevoia să o gratuleze cu câteva epitete suplimentare față de suratele ei românce. În cel mai bun caz, se va spune despre el sau ea că “este țigan(că), dar să știi că e de treabă /pașnic(ă) /curat(ă)”.
Gradul de pigmentare al tenului său este invers proporțional cu șansele de a fi angajat undeva sau de a avea acces într-un bar care “își rezervă dreptul de a-și selecta clientela”. Va fi privit mereu cu suspiciune și va trebui să facă eforturi mari pentru a demonstra că nu este unul dintre infractorii promovați atât de des de mass media, că nu este analfabet, că se teme de săpun, că nu ascultă doar manele Încă de foarte mici, copiii majoritarilor învață că dacă nu sunt cuminți “vor fi dați la țigani” sau că dacă nu au grijă va “veni țiganul să-i fure”. De asemenea, sunt instruiți să nu se joace cu țiganii. Orice manifestare de prost gust este descrisă ca fiind “o țigănie” Orice infracțiune săvârșită de un etnic rom este relatată cu precizarea obligatorie a etniei