A nu vorbi tare în public și a nu vorbi urît acolo unde îți închipui că nu te înțelege nimeni, a nu te comporta ca o turmă ori ca un clan sau, mai recent, ca indivizi cărora li se cuvine totul, a nu mînca în poală tăind salamul cu briceagul (sau chiar pe ziar) cînd alături e o masă normală,romii au reuși să-si educa copiii așa încît să nu-i deranjeze pe cei din jur, au reusit sa se îmbrăce adecvat,sa foloseasca săpun și deodorant,sa fi decenti fără să para umil,in fata romanilor au inceput sa cunoasca drepturile, dar și regulile cărora trebuie să se supuna , a învăța să te descurci în limitele acestor reguli și nu în afara lor, toate astea și încă multe altele sînt lucruri încă departe de mulți romii . Și chiar dacă a fost parcursă o bună parte din drumul acesta al civilizării, pînă la liman mai e destul. Sigur, faptul că romii ar fi „vai de mama lor“ în Europa e o imagine întărită și de presa tabloidă din străinătate. Poate că străinii sînt deranjați și îi observă mai degrabă pe romi, se simt adeseori deranjați sau rușinați unii de alții. Și asta poate explica de ce unii ajung să-și renege originile rome . O atitudine care, de fapt, nu e decît o altă rușine. O problemă de care ar trebui să ne jenăm cu toții.