Exemplu pentru romii care spun că nu pot trăi decât din cerşit: şi-au făcut case din credite cu buletinul. Toți muncesc la fabrica – și fac 130 km zilnic până la serviciu! – , o adevărată probă de stoicism.
Cătunul Berlin din comuna hunedoreană Buceş se modernizezază. Încet–încet, cocioabele vechi, din lemn, pământ şi cartoane, sunt înlocuite de case în toată regula. Locul este populat doar de romi, care muncesc greu, sunt plătiţi destul de prost, dar fiecare încearcă să-şi facă o viaţă mai bună. După ce s-au angajat, câţiva dintre ei au reuşit să-şi ridice case din credite luate cu buletinul.
O legendă cu un sâmbure blond de adevăr
De fapt, în acte, locul se numeşte “Mihăileni – cătun”. “Berlin” i se spune în primul rând pentru că foarte mulţi dintre localnici, deşi se declară deschis ca fiind ţigani, sunt blonzi şi mulţi au ochi albaştri. De aici nu mai e decât un pas până la o poveste din bătrâni care spune că, în al Doilea Război Mondial, trupe sovietice ar fi poposit lângă cătunul acesta vreo trei luni, iar ostaşii s-au simţit aşa de bine încât ar fi decretat: “Aici e Berlinul, n-are rost să mergem mai departe”. Se pare că ostaşii sovietici nu s-au mulţumit doar cu odihnă, mâncare şi băutură, ci şi-au “făcut de lucru” şi cu localnicele.
“Vilele” de lângă cocioabe
De vreun an sau doi, în imediata apropiere a coloniei cu aspect puţin spus dezolant, au apărut patru case ridicate din BCA. Una este deja locuită, alta e aproape gata, iar celelalte două mai au nevoie de uşi şi câteva ferestre.
Familia Imbre a fost prima care s-a mutat în casa cea nouă. “Nu mai puceam să stăm în casăli ăli vechi. Picau pă noi. Ne-am angajat la cablajă, la Ineu, am luat credit 300 de milioane, am cumpărat bolţari şi am făcut ce-am putut, cum am putut”, spune Liliana Imbre (40 de ani).
Munca a liniştit cătunul
Soţul ei, Ghiţă, lucrează tot la fabrica Delphi din Ineu. La fel şi fiica lor, Libana. Tot acolo este încadrat în muncă şi ginerele Vasile, însă el este acum în concediu paternal. Lucrăm noi tri de luni până vineri, iar el stă cu copiii. Sâmbăta şi duminica mai mere şî el cu lucru` pân sat, să mai facă un ban. Să ştiţi că nu ni-i uşor. Îs 130 de kilometri pân la Ineu. Vreo patru oră le facem numa` cu drumu`. Lucru opt oră… Vă daţ` cu sama că nu-i uşor”, adaugă Liliana Imbre.