Ca și la rromi, opresiunea i-a făcut să învingă suferința, înnobilând-o prin muzică. Plânsul e analfabet, pentru copii, cântați, scrieți, protestați, bateți-vă pentru demnitate cu propria lene existențială! Cântecul este o sublimare a suferinței, protest și solidaritate)
Te iubesc, dragostea mea, nu pleca, atunci când unul își pierde speranța, celălalt trebuie să spere. Sunt plin(ă) de speranță că o să putem trăi fără teamă și încrezători în vremuri mai bune, că nevinovăția din privirea copiilor nostri va străluci iarăși. Hârjoneala și râsetele lor vor opri poate vântul cel rău, dragostea noastră se va liniști din luptă și împotrivire, supraviețuind aceastei furtuni (Cantautorul Salif Keita este un prinț din Mali, stigmatizat pentru că e albinos. Despre Cezaria, cea care cânta desculț, ca în țigănia ei, știți mai multe. Textul este în creolă, o limbă construită de sclavi/colonizați din limbile stăpânilor succesivi: arabi, spanioli, francezi, ENGLEZI etc.