.
Când sunt prăbușit(ă) și sufletul mi-e gol, când am necazuri și inima mi-e grea, atunci stau nemișcat (ă) și aștept cu răbdare, până ce vii și te așezi o clipă lângă mine. Tu mă înalți, încât pot să fiu deasupra munților, mă înalți, încât pot merge pe deasupra mărilor învolburate. Sunt puternic (ă), atunci când sunt pe umerii tăi, mă înalți mai sus decât aș putea fi. Nu există viață, fără poftă de viață, orice inimă obosită bate neregulat, dar când vii, mă simt plin (ă) de minuni, încât cred că simt eternitatea
